miercuri, 24 iunie 2009

PESTE A LUMII...

Ceva condamnă visele în noi
Ceva le ţine captive prezentului şi doară lui!
Azi să-l deschidem înspre mâine, însă lipsiţi vă rog de griji
Căci ele întemniţeză visele în noi
Le ţine prizoniere prezentului şi doară lui.

Peste a lumii maree neagră, azi… un pescăruş mai zboară
Dans alb ochilor desenează, sufletului eliberează - visul frânt
prizonier prezentului tulbure, prezentului doară,
Gândurile toate aşează, de le poartă-ndepărtarea albastră-nspre mâine,
viitorului poartă – visul scapă grijilor mormânt.

IZVORUL NOPTII

Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

LUCIAN BLAGA