sâmbătă, 31 ianuarie 2009

MINUNAT

De curand am pus mana indreptandu-mi totodata atentia spre o noua carte ce-a reusit si ea la randu-i a ma atinge: "Albert Einstein - Cum vad eu lumea", aparuta la editura Humanitas.



Citez vorbele marelui, si nu numai - fizician:

"Idealurile mele, care m-au calauzit si mi-au dat curajul de a infrunta greutatile vietii, au fost binele, frumosul si adevarul. Fara sentimentul acordului cu cei care gandesc la fel, fara indeletnicirea cu ceea ce este obiectiv, cu ceea ce ramane intotdeauna de neatins pe taramul artei si al cercetarii stiintifice, viata mi s-ar parea goala.

Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul. Este simtamantul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu il cunoaste, cel care nu se mai poate mira, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sunt inchisi."


Einstein nu credea in notiunea traditionala a unui Dumnezeu personal, ci mai degraba Il percepea ca pe o entitate superpersonala, fiind inspirat de ideile lui Baruch Spinoza si Arthur Schopenhauer.
Fara a impartasi panteismul lui Spinoza, asa zisa "substanta divina existenta-n toate" ("Unul e în toti, tot astfel precum una e in toate" Eminescu - Scrisoarea I), apreciez ceva din filosofia lui Schopenhauer, si anume puterea vointei, mentionand ca portretul acestuia atarna in biroul lui Einstein alaturi de cele ale lui James Clerk Maxwell si Sir Isaac Newton; de altfel, filosofia lui Schopenhauer la captivat din tinerete pe Einstein.

Cu toate ca au fost contemporani, cred ca Einstein nu a cunoscut originala filosofie apartinand maerelui filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat roman, propus de chiar Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura - LUCIAN BLAGA.



CE ESTE CU ADEVARAT MINUNAT simtind nevoia e exprima este faptul ca, traind aceleasi timpuri dar neintersectandu-se fizic, cei doi impartaseau aceleasi credinte!
Un genial fizician si un genial poet roman, uniti fiind prin filosofie, credinta, o viziune asemantoare asupra cunoasterii lumii! (o scurta paranteza, marcand o paralela cu viziunea, credinta, idealul altui mare artist - Vincent van Gogh ce era stapinit si el d'un ideal frumos: uitarea de sine si devota­mentul fata de toate celelalte fiinte, afirmand „Cautati sa intelegeti esenta a ceea ce spun in capodoperele lor marii artisti, maestrii seriosi, in ele veţi gasi pe Dumnezeu", voi comenta multe altadat si despre complexitatea dramei sale interioare).

Ceea ce Einstein asiduu a cautat, prin stiinta mediului - fizica, altii au incercat a exprima prin filosofie, prin arta, prin poezie - ALTE CAI! Ce este de remarcat, MINUNAT, toate aceste cai se intrepatrund la un moment dat, conducand spre acelasi suprem tainic!

Ma opresc acum pentru putin la poetul meu preferat, inteles de curand - Lucian Blaga, legand o parte a fiintei sale de cea a lui Einstein, citand din poemul "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", poezie cu care se deschide volumul de debut "Poemele luminii"-1919, poezie considerata ca fiind testamentul lui Blaga, incerc a surprinde termeni comuni ce marcheaza totodata conceptii asemanatoare cu privire la cunoastere, asadar:

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte;
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină;
si tot ce-i nenţeles se schimbă-n nentelesuri şi mai mari..."

"Misterul este conceptul central al filosofiei sale, cu intelesul de obiect al cunoasterii, privit ca strat de adancime al existentei. Blaga considera ca existenta este diferentiata in cinci moduri ontologice fundamentale: anorganic, vegetal, animal, uman, divin. Ele se diferentiaza in functie de felul lor de a fi si dupa orizontul in care exista. Modul uman de existenta se caracterizeaza prin faptul ca participa concomitent la doua feluri de a fi (si la doua orizonturi de existenta). Primul este existenta in orizontul imediat si pentru autoconservare (care este comun animalelor si omului); al doilea este existenta in orizontul misterului si pentru revelarea misterului, tip de existenta care este specific numai omului."
Cunoasterea la Blaga imbraca doua forme: pe scurt Blaga precizeaza ca prin cunoasterea paradisiaca trebuie sa intelegem cunoasterea primara, normala, ce urmareste “determinarea” obiectului, iar prin cunoasterea luciferica o cunoastere ce urmareste “deschiderea misterelor”, patrunderea in aspectul tainic al lor si revelarea acestuia.

Poezia devine asadar o noua cale de cunoastere, incadrabila cunoasterii luciferice, menita a potenta tainicul, alimentata de patrunderea intuitiva in cunoasterea fenomenelor, de tainica inspiratie.

Minunat-datasat de spatiu si de timp,
mult prea departe de mari genii ce-au calcat acest acelasi pamant,
ma bucur insa ca inspir un alt aer, traind si vibrand in acelasi ritm
inaintez gustand din alte taine, adunate cu mine de pe mai multe drumuri
ce ma vor conduce spre o singura cale!

Impartasesc aceasta forma a "cunoasterii luciferice", de descoperire si potentare a tainei, de placaciune si mirare in fata capodoperelor apartinand unui Dumnezeu unic-entitate, cel in care se reunesc toate idealurile marete, acelasi fiecaruia, insa fiecaruia deschis unei relatii personale!