MINUNAT

De curand am pus mana indreptandu-mi totodata atentia spre o noua carte ce-a reusit si ea la randu-i a ma atinge: "Albert Einstein - Cum vad eu lumea", aparuta la editura Humanitas.



Citez vorbele marelui, si nu numai - fizician:

"Idealurile mele, care m-au calauzit si mi-au dat curajul de a infrunta greutatile vietii, au fost binele, frumosul si adevarul. Fara sentimentul acordului cu cei care gandesc la fel, fara indeletnicirea cu ceea ce este obiectiv, cu ceea ce ramane intotdeauna de neatins pe taramul artei si al cercetarii stiintifice, viata mi s-ar parea goala.

Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul. Este simtamantul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu il cunoaste, cel care nu se mai poate mira, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sunt inchisi."

Einstein nu credea in notiunea traditionala a unui Dumnezeu personal, ci mai degraba Il percepea ca pe o entitate superpersonala, fiind inspirat de ideile lui Baruch Spinoza si Arthur Schopenhauer.
Fara a impartasi panteismul lui Spinoza, asa zisa "substanta divina existenta-n toate" ("Unul e în toti, tot astfel precum una e in toate" Eminescu - Scrisoarea I), apreciez ceva din filosofia lui Schopenhauer, si anume puterea vointei, mentionand ca portretul acestuia atarna in biroul lui Einstein alaturi de cele ale lui James Clerk Maxwell si Sir Isaac Newton; de altfel, filosofia lui Schopenhauer la captivat din tinerete pe Einstein.

Cu toate ca au fost contemporani, cred ca Einstein nu a cunoscut originala filosofie apartinand maerelui filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat roman, propus de chiar Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura - LUCIAN BLAGA.



CE ESTE CU ADEVARAT MINUNAT simtind nevoia e exprima este faptul ca, traind aceleasi timpuri dar neintersectandu-se fizic, cei doi impartaseau aceleasi credinte!
Un genial fizician si un genial poet roman, uniti fiind prin filosofie, credinta, o viziune asemantoare asupra cunoasterii lumii! (o scurta paranteza, marcand o paralela cu viziunea, credinta, idealul altui mare artist - Vincent van Gogh ce era stapinit si el d'un ideal frumos: uitarea de sine si devota­mentul fata de toate celelalte fiinte, afirmand „Cautati sa intelegeti esenta a ceea ce spun in capodoperele lor marii artisti, maestrii seriosi, in ele veţi gasi pe Dumnezeu", voi comenta multe altadat si despre complexitatea dramei sale interioare).

Ceea ce Einstein asiduu a cautat, prin stiinta mediului - fizica, altii au incercat a exprima prin filosofie, prin arta, prin poezie - ALTE CAI! Ce este de remarcat, MINUNAT, toate aceste cai se intrepatrund la un moment dat, conducand spre acelasi suprem tainic!

Ma opresc acum pentru putin la poetul meu preferat, inteles de curand - Lucian Blaga, legand o parte a fiintei sale de cea a lui Einstein, citand din poemul "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", poezie cu care se deschide volumul de debut "Poemele luminii"-1919, poezie considerata ca fiind testamentul lui Blaga, incerc a surprinde termeni comuni ce marcheaza totodata conceptii asemanatoare cu privire la cunoastere, asadar:

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte;
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină;
si tot ce-i nenţeles se schimbă-n nentelesuri şi mai mari..."

"Misterul este conceptul central al filosofiei sale, cu intelesul de obiect al cunoasterii, privit ca strat de adancime al existentei. Blaga considera ca existenta este diferentiata in cinci moduri ontologice fundamentale: anorganic, vegetal, animal, uman, divin. Ele se diferentiaza in functie de felul lor de a fi si dupa orizontul in care exista. Modul uman de existenta se caracterizeaza prin faptul ca participa concomitent la doua feluri de a fi (si la doua orizonturi de existenta). Primul este existenta in orizontul imediat si pentru autoconservare (care este comun animalelor si omului); al doilea este existenta in orizontul misterului si pentru revelarea misterului, tip de existenta care este specific numai omului."
Cunoasterea la Blaga imbraca doua forme: pe scurt Blaga precizeaza ca prin cunoasterea paradisiaca trebuie sa intelegem cunoasterea primara, normala, ce urmareste “determinarea” obiectului, iar prin cunoasterea luciferica o cunoastere ce urmareste “deschiderea misterelor”, patrunderea in aspectul tainic al lor si revelarea acestuia.

Poezia devine asadar o noua cale de cunoastere, incadrabila cunoasterii luciferice, menita a potenta tainicul, alimentata de patrunderea intuitiva in cunoasterea fenomenelor, de tainica inspiratie.

Minunat-datasat de spatiu si de timp,
mult prea departe de mari genii ce-au calcat acest acelasi pamant,
ma bucur insa ca inspir un alt aer, traind si vibrand in acelasi ritm
inaintez gustand din alte taine, adunate cu mine de pe mai multe drumuri
ce ma vor conduce spre o singura cale!

Impartasesc aceasta forma a "cunoasterii luciferice", de descoperire si potentare a tainei, de placaciune si mirare in fata capodoperelor apartinand unui Dumnezeu unic-entitate, cel in care se reunesc toate idealurile marete, acelasi fiecaruia, insa fiecaruia deschis unei relatii personale!

CER APLECAT

INTRO:

7 planset - zambet 1

6 stropi reci - raze calde 2

5 cenusiu - albastru 3

4 intuneric - lumina 4

3 nori - iertare 5

2 cadere - ridicare 6

1 eu - Dumnezeu 7

Cer aplecat, astazi mult prea obosit si trist, peste noi se-ncovoaie
de cateva zile tot ne plange stropi reci, reci de ploaie,

si plumburiul norilor ce-l fac atat de-ntunecat

privirii noastre devenind mult, mult prea apropiat,

caci el parca sta sa cada!

Acoperit d-un cenusiu voal, al soarelui zambet sta acum ascuns

ochilor, ce nu mi-i mai pot clati-n nemarginirea albastrului senin,

il simt, il simt atat d'aproape insa, dincolo de norii azi de nepatruns,

primind din inaltul linistit, astazi ai cerului lacrimi-picuri reci,

dar razele tale le port in gand, mereu incalzindu-ma lin.

Cer aplecat, acum in fata ta umil...Doamne

in aste zile cand greu m-ai pus la-ncercare,

iertare, iertare furtunii de cuvinte reci, peste a catorva

varsat-am far' prea bine a cugeta; ridica-mi norii, curata-ma, lumina-ma,

a ta prezenta necesara ma inspira, caci stau mereu a / ma ridica!

Zambetul soarelui a-l revedea, lumina ta, lumina acestuia si altora a o cuvanta!

Suntem oare invatati ce anume sa cunoastem?

Se pare ca patrundem volens-nolens intr-un angrenaj, in care fiecare cauta sa se asambleze cat mai bine mediului, situatiei, contextului caruia se vede a-i face fata - inainte de a reflecta sau mai grav far' a intelege resorturile acestuia!
Mai apoi constatam adeseori ca mecanismul se gripeaza: si asa, de cele mai multe ori, aruncam lesne vina pe sistem: sistemul democratic, sistemul economico-financiar, sistemul medico-sanitar, sistemul judiciar, si mai ales atunci cand se-ntampla sa moara cineva, sistemul poarta vina, da, da, adevarat ca moartea omului o constituie SISTEMUL.

Am mai vorbit in trecut despre "razboiul lumilor", criza economico-financiara globala, zilele acestea, impresionat fiind de noile cazuri ale sistemului medical romanesc, ma intreb de ce omul, omul care este protagonistul acestora - creator de sistem, simpla piesa mai mult sau mai putin importanta a acestuia, rebut uneori al acestuia - de ce el, omul, nu vrea sa invete a cunoaste sistemul? Dar daca oare, suntem pe deplin educati, formati, inca de pe ale bancilor scoli cum trebuie sa cunoastem? Paradigma au oare nu poate fi ajustata cand constatam adesea ca lucrurile tind bine a nu mai functiona?

Priviti va rog urmatoarea imagine, cea caruia lui Kevin Carter (1960-1994) fotojurnalist sud-african, i-a adus Premiului Pulitzer dar si moartea.

"Carter avea sa relateze ca a asteptat aproape 20 de minute cu aparatul la ochi, sperand zadarnic ca vulturul isi va ridica aripile, pentru un efect mai dramatic. In cele din urma a apasat pe declansator, a alungat pasarea si s-a asezat sub un copac, fumand, plangand si vorbind cu Dumnezeu".

S-a intamplat demult insa se-ntampla si astazi; si ajung ele pana la nivelul constiintei noastre? Nicidecum, caci foarte rar se gasesc oameni asemeni lui Kevin Carter care sa relateze sau carora le este ingaduit a prezenta realitatea asa cum este!

Intr-o lume in care se constata ca pana si presa imbraca evenimentele intr-o haina comerciala, ba mai mult e-n stare a le crea, mai rau a nu le prezenta in conformitate cu realitatea, a denatura adevarul sub dictatul intereselor (da, o scurta paranteza, cea mai simpla definitie a adevarului, ce ar trebui prezentat oamenilor, este ca acesta reprezinta conformitatea cu realitatea).

Imaginea imi spune ca-n asta lume se-ntampla multe si foarte putine ajung pan la nivelul constiintei noastre, prezentate fiind de oameni ce au curajul a prezenta, infrunta, ameliora sistemul si nu doar a-l culpabiliza.

Si totul pleaca de la om! Omul este sistemul creator de sistem, iara cand acesta devine din ce in ce mai bolnav, aceasta va sa se vada in intreg sistemul ce-l inconjoara. Sistemele acestea bolnavicioase nu se pot trata decat prin insanatosirea grabnica a omului!

FANTEZIE VIE - VIE FANTEZIE

INTRO: Universul ce ne-nconjoara se pare ca nu poate fi cunoscut in intregime, exclusiv cu ale stiintei instrumente, cum de altfel noi insine, unul pe celalalt nu vom putea profund a ne cunoaste, limitandu-ne doar la ceea ce vedem, fara a sonda nemarginirea respectiv intelege fiinta si pe alte cai.


Pasesc incet, cufundat in sinea-mi, pe-o alta cale-
in linistea serii imi aud pasii calcand insa acelasi drum
inspir profund lumina lunii ce-n asta seara nu-i oricum
si obosit fiind distanta spre casa-mi pare atat de mare.

Dar ce zaresc in departare? la colt de drum - mie uimire mare!
ma vad pe mine, cel de dimineata, grabit fiind - ma departam de casa,
spre munca, gand si pasi indreptandu-ma, uitam rasaritul minunat a-l privi,
ma aliniam celor multi ce ziua si-o incepeau a se grabi.

Pe mine insa nu cred ca m-a vazut, probabil ca mi-asi fi amintit, sau poate...

Dar ce mai vad? uimire si mai mare, si ce asemanare-
pe mine cel de ieri privind la cel de alaltaieri
si totusi tare ciudat caci nimic nu-mi amintesc din ceea ce s-a-ntamplat,
cu atat mai mult cu cat imediat, mai vad - pe mine sau un alt
pasind pe o alta cale existenta intre blocuri, de care eu inca n-am aflat.

Trecut si viitor - vazute viu in ceas de seara - prezentul meu
acelasi fir, momente diferite?
sau/si existente pe fire deosebite, impletite numai d'un unic zeu,
din a carui tesatura, mi-a permis acum sa ies eu -uimit si cuminte.

Pe tine cand te pot vedea, pe tine da!
sau poate demult facut-o-am deja, fiindu-mi dat?
Acum doresc insa a te revedea, pe tine cea de ieri, de astazi si de maine!
au oare am facut-o pe o necunoscuta cale altadat?
Insa acum, acum doresc a te vedea!

Acolo unde stiinta, in acest imens univers, inca nu poate ajunge
Un vers ascutit, necunoscutu-l parcurge, spre neant: a-l strapunge!
S-acolo unde ochii, ce se cunosc, insa nu se pot intre ei inca privi
Cateva dulci cuvinte, vibrand puternic, spre zidul neincrederii: a-l zdrobi!

NU PIERDETI... VA ROG... DETALIILE

Un videoclip tulburator! O persoana, da, o persoana ce te emotioneaza profund, ce te rascoleste, totodata intarindu-ti credinta potrivit careia, aparent paradoxal veti vedea, nimic, da, absolut nimic nu este intamplator, chiar si Mihaelei Mihaescu ( persoana din videoclipul urmator)

http://www.youtube.com/watch?v=EwbpjNsOXZ4

Pana mai ieri credeam, potrivit proverbului german, ca doar "diavolul se ascunde in detalii", adica acolo unde te astepti cel mai putin, printre tot felul de fleacuri carora esti tentat sa nu le acorzi nicio semnificatie.
Astazi constat, privind la Mihaela Mihaescu, ca detaliile ne vorbesc mult, foarte mult, chiar frumos... si despre altcineva!

O eroare a destinului, o greseala in proiectare, o hiba apartinand marelui proiectant, designer?
NICIDECUM!

Cand reusim a contempla incredibila diversitate si complexitate a vietii, inevitabil ni se trezeste in minte urmatoarea intrebare: este ea oare rezultatul unor accidente? forte naturale nedirectionate, actionand la intamplare? sau reprezinta efectul unei cauze prime si inteligente, efectul unui plan, a unei actiuni ce prezinta sens si scop, rodul unui proiect/design.

Biochimistul Michael Behe (an American biochemist and intelligent design advocate) pune la indoiala ideea potrivit careia, procesele naturale, aleatorii, pot asambla structurile complexe din interiorul celulelor vii. Investigand sisteme biologice complexe, ce par a sfida explicatiile date de selectia naturala si evolutie, acesta l-ar face pe Darwin sa-si reconsidere teoria, pe taramul noilor descoperiri in lumea geneticii: "sunt tot atatea masini moleculare in organismul uman, cate functii sunt, pe care corpul trebuie sa le faca" (Jed Macosko - molecular biologist) - auz, gust, miros, coagularea sangelui, actiuni legate de circulatie, respiratie, raspunsuri imune etc. toate reclamand existenta unor adevarate masinarii, FANTASTIC, vazute la o scara infima, si asemanand unor mecanisme PROIECTATE!
Biochimistii zilelor de astazi folosesc electron-micrograme pentru identificarea partilor componente si structura 3D a diveselor formatiuni din corpul uman; REZULTATUL - o adevarata minune inginereasca la o scara miniaturala; aceasta complexitate moleculara ireductibila (fiecare piesa, element este indispensabil angrenajului pentru realizarea unei anumite functii, si extrordinar respecta o anumita ordine in definire) a fost denumita de M. Behe -"masina moleculara".

Si totul culmineaza cu structura ADN-ului, un adevarat cod chimic=limbaj al vietii! INFORMATIA genetica? sursa informatiei genetice stocate in ADN? viata nu apare la intamplare si nu apare sa se manifeste la intamplare!

Bill Gates a spus ca ADN-ul pare a fi un program de computer insa numai ca el este cu mult mai complex decat am fi noi in stare sa construim!
Nu exista se pare in universul cunoscut noua, nicio entitate care sa stocheze si sa proceseze mai multa informatie, mai eficient decat molecula de ADN. Cele patru elemente ale acestuia Adenina, Citozina, Guanina si Timina se inlantuie pentru fiecare organism viu, intr-un mod unic si-n acelasi timp c-un aranjament specific care le permite sa descrie instructiuni sau informatii detaliate, asemeni literelor ce sunt numai intr-un anumit mod asezate spre a forma o propozitie cu inteles; si ganditi-va va rog ca o secventa completa de ADN uman contine 3.2 miliarde caractere individuale ce nu sunt aruncate la intamplare. (asemeni universului, caramizile fiintei noastre, nu sunt asezate la intamplare).

Se pare ca suntem purtatori de informtii, ca suntem scrisi demult in "cartea vietii", totul este scris sa functioneze, ceea ce insa cred a nu fi proiectat este in schimb o anumita proprietate/functie unica a sistemului, comportament unic al sistemului uman in atari conditii, si anume, in ciuda tuturor conditionarilor interne sau externe, ca suntem sau nu in scaunul cu rotile, LIBERTATEA, LIBERTATEA ALEGERII lui o sau 1. (oricat de mare/puternica ar fi determinarea/constrangerea, multi au ales chiar sa moara pentru a apara o cauza, o credinta, un principiu, pentru adevar).

DINCOLO de mecanismul acesta complex ce-l reprezinta corpul uman, un adevarat proiect, exista ceva ce transcende lumea microscopica, lumea geneticii - ceva ce ne face sa ne intrebam, sa cautam raspuns, sa negam sau sa afirmam, sa alegem...

REVIN la Mihaela Mihaescu crezand ca ea nu reprezinta rezultatul unui accident, cum spuneam la inceput; informatia mamei si a tatalui, suflata de-o rece adiere, au facut ca Mihaela sa apara asa, sa ne comunice asa, si comunica MULT- tulburandu-ne si trezind in noi apreciere pentru ea si altii asemeni ei totodata multumire pentru proiectant, care alege forma fiecaruia, nedeterminanta insa si pentru manifestarea noastra! Mihaela este asemeni noua, poate chiar mai atenta la detaliile din juru-i!
Eu citesc in ochii, in glasul ei, in vorbele sale - frumusetea si sensibilitatea designer-ului.
Mihaela am inteles este o persoana deosebit de inteligenta, dotata cu o intuitie aparte, ca doreste sa infiinteze la Dumeni, comuna George Enescu, judetul Botosani, primul Centru de Viata Independenta din Romania, sa ajute semenii asemeni ei - comportamentul ii apartine exclusiv, sunt alegerile ei minunate!

"Eu sunt un om fericit pentru ca, intr-o societate ce nu a fost si nu este inca pregatita sa ma accepte ca om, din pricina fotoliului rulant cu care ma deplasez, mi-am implinit visele, mi-am pastrat demnitatea, imi ajut semenii", spune Mihaela.

Minunat! "Am intalnit si romani fericiti", unul chiar in scaun cu rotile.
O lectie cutremuratore de viata!
Si cand ma gandesc.....ca puteam sa nu fiu!
Multumesc c-am luat parte la acest minunat spectacol al vietii.
Nu pierdeti va rog detaliile! nu...nu le pierdeti.

Interviu cu "stapanitorul acestei lumi" (1)

Am primit ieri un material deosebit, apartinand lui Octavian Paler - poet, jurnalist, eseist- multumesc celei ce mi l-a trimis.

Alaturi si in finalul multor fraze pline de intelepciune am gasit "Interviu cu Dumnezeu".

Alaturi si in finalul catorva cuvinte de-nceput, batute-n tastatura, lipsite de intelepciune mai degrab grabite pentru cele ce vor urma pe ecran a se asterne, am imaginat un interviu cu o alta mare fiinta.

Nu ma asteptam din partea-ti la asa ceva! Ma bucur. Te ascult, insa da-i drumu' repede ca n-am timp, trebuie sa ma mai ocup de multi altii! La tine am sa mai revin cu alte ocazii.
De ce stai ascuns privirii, cugetului omului, in timp ce esti prezent jur imprejuru-i uneori in mintea-i? Cum arati?
Depinde de cine ma vede, tinere. In cartea mea figurati cu totii, cei ce ati fost, ce sunteti si veti mai fi intrand in asta lume, fiecaruia ma voi arata cel putin o data si prezent da, da in fiece zi fi-voi prezent fiecaruia dintre voi, caci nu am timp de pierdut, pe voi a va pierde! Cat traiti?, cat vi se acorda?, saizeci, saptezeci in cazul cel fericit; putin, foarte putin iara eu trebuie sa va castig fiindu-va aproape zi de zi; neavand prea mult timp cu voi aici, insist dragilor mereu la voi constient fiind de faptul ca va pot pierde sau castiga chiar tocmai si la final, sunteti atat de slabi, atat de vulnerabili!
Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Nu inteleg de ce din randul celor mai multi dintre voi, cei pe care-i castig relativ usor, slujitori de nadejde ulterior facandu-mi-i, ma surprind la un moment dat, unii tocmai la final, pierzandu-i; in schimb din randul celor mai putini, cu care duc lupte dificile, ma bucur cand ajung sa capituleze tocmai la final, eu castigandu-i. Da tinere, totul pentru mine se judeca in termeni de castig - pierdere. Doresc a castiga in cele din urma razboiul in fata potrivnicului meu-miza sunteti voi. Ciudate fiinte mai sunteti, va am pe multi la mana insa, insa...fi-ar sa fie... aveti puterea de a ma surprinde!
Se spune despre dumneavoastra ca sunteti cel mai mare iluzionist al acestei lumi in opozitie flagranta cu prezenta celui mai mare magician.
Tinere ma asteapta un alt interviu! Si multe altele mai importante, nu am timp, promit c-am sa revin!
Numai putin, da, fara magician universul nu ofera nimic altceva decat disperare si iluzie. Potrivit tie daca am luat fiinta in mod accidental, fara niciun plan, si daca existenta noastra ar avea o limita dincolo de care s-ar deschide vidul uitarii, cum, cum asi aduna suficiente motive pentru ca, dimineata din pat a ma ridica, nemarginirea cerului din priviri a o masura? si ce ar mai conta cum iti petreci orele, zilele, anii, si oricat de importante mi-ar fi planurile si activitatile, cum asi putea gasi o semnificatie reala in ele daca tot ce asi face ar fi lipsit de scop, indreptat unui final spulberat in iluzie? nu, nu, o sa mai vorbim.
Aveti puterea a alege si a ma surprinde, insa afla ca mereu am sa va suflu-n ceafa! Miza este imensa!

Lifehouse - Everything

Tocmai am gasit un frumos videoclip apartinand celor de la Lifehouse, necunoscuti mie pana astazi, cand intamplator am dat peste Everything; dupa ce l-am urmarit de cateva ori nu m-am putut abtine in a exprima ceva.

http://www.youtube.com/watch?v=Nig4Rbeoqwk

parinte-copil

iubita-iubit

sot-sotie

Dumnezu-om

Ce prezinta in comun aceste RELATII?
In primul rand remarc legatura, legatura existenta intre doi subiecti, legatura EXCLUSIV PERSONALA.

Ce minunat!
Un parinte ce-si asteapta, inainte de intrarea in lume, copilul - copilul caruia ii pregateste o camera pe care o impodobeste cu de toate, caruia ii aranjeaza din timp patutul, caruia ii cauta un nume, un vis frumos...
Un iubit ce fericit fiind alaturi de iubita, vesnicia-i pare o clipa deosebita, departe de ea o clipa-i pare o vesnicie nedorita...
Un sot/sotie, incepe a muri pentru sine insusi/insasi si incepe a trai si simti prin cea/cel de alaturi, pe sine a se uita si lumea a o vedea - intregul...
Dumnezeu care pentru fiecare om, parinte fiind, iubeste pe fiecare chemand la o relatie personala, sacrificandu-se pe sine insusi ofera o vesnicie mult dorita.

IUBIREA reprezinta totul, cea care pastreaza autentica relatia; iubirea este cea care confera persoanei sens, paradoxal ea este nevoie, dorinta, sens si pentru ea insasi si prin ea insasi, pentru cel de la care emana in stare pura.

http://www.youtube.com/watch?v=OokTRHFzi_g

CREDINTA MEA (1)

Pornesc acum, de la transpunerea in cadrul unui fascinant documentar a unui bestseller tradus si in romana - "UNIVERSUL ELEGANT" de Brian Greene, fizician si scriitor (editura Humanitas -2008), pasind usor, pe drumul ce mi-l intinde fratia filosofiei si a stiintei, spre a-mi contura si defini, exprima in timp credinta.

Voi continua postarea din data de 23.12.2008 -"Visul lui Einstein" Brian Green ne prezinta universul ca fiind asemeni unei masini codate; in care aproximativ 20 de numere, valori, constante fundamentale ale naturii, confera caracteristicile universului ce-l percepem. Spre exemplu: masa unui neutron, rezistenta gravitatiei, forta electromagnetica, fortele nucleare slaba si tare etc.
Ne putem asadar imagina un tablou de bord, un panou de control:

Cand se regleaza butoanele acestui panou cu valorile precis stabilite, corespunzatoare fiecareia dintre cele 20 "constante", masina va produce universul pe care-l stim si-l iubim.

Daca am putea (si bine caci mai bine nu) ajusta reglajele masinii, schimband valorile prestabilite, consecintele ar fi dramatice, s-ar produce nenumarate erori ce ar conduce la disparitia minunii. ( :) bine ca nu suntem noi aceia care avem controlul butoanelor)

Oamenii de stiinta se intreaba "ce anume exact din natura (sic!) regleaza atat de precis valorile acestor 20 de constante?"

Un raspuns plauzibil pana la proba contrarie, ni-l ofera Brian Greene: "extradimensiunile din teoria stringurilor"; din vibratiile corzilor se produce totul, materia cu ale sale proprietati, asistand cu totii astfel unei adevarate simfonii cosmice. Aceasta teorie si-a propus de la-nceput sa rezolve conflictul existent intre lumea subatomica caracterizata prin fluctuanta si imprevizibilitate-fizica cuantica si lumea prezenta la scara mare, imaginea despre spatiul neted-fizica teoriei relativitatii. Astfel, savantii doresc si incearca cel putin sa puna ordine in lumea subatomica, prin noi si noi descoperiri pe taramul fizicii cuantice, in incercarea cum spuneam de a o armoniza cu lumea prezenta la scara mare, de care s-a ocupat Einstein, realizand visul acestuia de unificare a tuturor fortelor.

Omul... o fiinta, o existenta deosebita, o manifestare in diversitatea formelor de exprimare, o exprimare in diversitatea formelor de manifestare!

"Modurile diferite in care vibreaza un string confera particulelor proprietati unice (masa, sarcina etc)"; ceea ce ne diferentiaza pe noi, unii fata de ceilalti, posibil sa fie modul unic fiecaruia, in care aceste corzi, impletiti fiind si noi din ele, vibreaza. Corzile unui violoncel pot vibra la frecvente diferite creand astfel toate notele muzicale individuale, la fel vibrand si stringurile in moduri diferite creand particulele fundamentale naturii si componenta fiecaruia dintre noi; noi insine s-ar parea ca suntem o adevarata simfonie (mai mult sau mai putin armonioasa cu ea insasi, cu cele din jur).

Deocamdata aceasta teorie a stringurilor (nu doresc sa abund in prea multe explicatii, va recomand vizionarea documentarului) se mai situeaza inca preponderent pe taramul filosofiei (interesant foarte, ca astazi asistam unui nou si deosebit tip de filosofie, filosofia stiintifica, ambele parca hranindu-se reciproc, una venind in ajutorul celeilalte si unui nou comportament din partea lumii stiintifice, acela a aplecarii spre perceptele filosofice/existentiale).

Insa Organizatia europeana pentru cercetari nucleare (CERN) va pune in functiune, anul acesta, Large Hadron Collider (LHC), un accelerator de particule gigantic, destinat descoperirii secretelor crearii Universului. Cu ajutorul acestui mecanism, cercetatorii spera sa gaseasca bosonul Higgs, o particula instabila numita si "a lui Dumnezeu", pe care multi au studiat-o fara sa o fi vazut vreodata, astfel s-ar face un pas important dinspre fizica teoretica, de pe taramul filosofiei inspre fizica experimentala.

Priviti urmatoarea formula:

:):)...prezinta o multime de variabile, parametri...este celebra functie gamma apartinand lui Leonhard Euler (matematician elvetian 1707-1783), punct de plecare in realizarea marelui vis.

Aceasta formula nu este ultima, de la ea s-a plecat in redactarea teoriei stringurilor, mai pe altadata voi dezvolta putin despre teoria superstringurilor sau teoria M, si probabil va servi si altora...Insa fi-va o formula, o egalitate pentru campul infinit al valorilor ce pot fi atribuite variabilelor, parametrilor componente, ce va genera un rezultat, raspuns starii de fapt a lucrurilor in atari conditii la un moment dat.

Imaginati-va insa va rog, indiferent care fi-va aceasta formula, ecuatie a totului, ma gandesc ca ei ii este atribuita o singura valoare unica, fiecarui element in parte aceeasi, aceeasi, insa proprie fiecarui parametru, variabila, valoare egala cu insasi rezultatul: 10 ZECE!-pentru casa noastra! Asemeni jocului la ruleta ce permite nenumarate combinatii, cel ce trage maneta nu o face la noroc "Dumnezeu nu arunca zaruri!" (A. Einstein), ci cunoaste dinainte combinatia optima pe care o aplica, o ingheata universului nostru-uman, oferindu-ne totusi lumina si caldura; asemeni combinatiei unui cifru deosebit de complex, lumea noastra ni se deschide aplicandu-i-se o singura combinatie, neanuland insa infinitatea celorlalte combinatii ce deschid altele pentru altadata.

Inchei acum incercand a ma exprima, gandindu-ma la urmatoarea parabola:

Imaginati-va va rog un tanc de cativa ani care gandeste, ca fiind ajuns pe un varf de deal, unde i se arata o panorama fantastica, se poate desparti pentru o perioada de universul familial si familiar, traind si bucurandu-se de ceea ce necunoscutul ii ofera gratuit si-l ademeneste cu ale sale frumuseti. (rasarituri, apusuri de soare, zile si nopti calde, fructe jur-imprejuru-i, dar mai minunat privelisti fantastice, pana si casa ce de la mare departare o zareste, pierduta printre multe altele), el care era acolo nu-si putea imagina astfel de privelisti deosebite ce i le confera acum noua perspectiva; in acest timp ai sai parinti il cauta disperati in juru-le; el care pentru ei reprezinta totul, care a fost asteptat cu mult inainte de a le patrunde fizic in casa (prin pregatirea camerei, prin pregatirea patutului, prin cumpararea jucariilor...) acum a disparut, nu le mai este aproape, le-a parasit casa inainte de vreme. Schimbarea mediului/universului si odata cu acesta a legilor firesti dupa care ar trebui sa creasca/dezvolte tancul nostru, nu numai ca ii pun viata in pericol insa il priveaza de grija/protectia celor ce-l iubesc, celor ce prin educatie l-ar putea forma ca adevarat om, capabil sa aprecieze, sa inteleaga frumusetile ce inca de prea timpuriu acum l-au ademenit.

Asadar ma gandesc ca n-ar trebui a ne aventura prea mult, ademeniti fiind de frumusetile necunoscutului, cand inca acasa mai sunt multe de invatat spre a deveni adevarati oameni, sub atenta grija si educatie pe care o ofera cel ce nu arunca zaruri.

"RAZBOIUL LUMILOR"

Ceea ce era anticipat cu multa vreme-n urma in asta seara s-a declansat.
Conflictul are o poveste veche cunoscuta de multi dintre dumneavoastra. Insa dupa un armistitiu incheiat acum sase luni in urma, si calcat in picioare de atacurile cu rachete ale gruparii Hamas, autoritatile israeliene au declansat la sfarsitul anului trecut, pe cand noi cei din lumea inca linistita ne pregateam sa ciocnim paharul vinului spumant, un vast si aparent bine pus la punct, program de invazie a fisiei Gaza; in prima faza, cand multi sarbatoreau live si evident lipsiti de griji (putin bantuiti ce-i drept de criza), de la un capat pana la celalalt al mapamondului, trecerea in noul an, Israelul a lansat puternice raiduri aeriene carora le-au cazut numeroase victime colaterale, femei, copii, civili nevinovati. In timp ce multi asistau cu placere ce-i drept spectacolului de artificii live sau tv, acolo in Gaza unii incepeau a cade victime exploziilor rachetelor israeliene (lumea linistita vs. lumea nenorocita de razboi).
Si dupa model comportamental, autoritar american (nu m-as mira ca totul sa fie agreat in mare masura de noul tatuc, de asta data de la apus, cel ce-a declansat criza mondiala), Israelul tocmai a declansat si o invazie terestra.

Imaginati-va va rog raportul de forte, cele apartinand unui elefant aflat in fata unui soricel (ce-i drept soricelul a purtat mereu grija elefantului tinandu-l mereu in tensiune)); si totul pe o fasie cu o suprafata ceva mai lunga fata de cea a Bucurestiului, bine incercuita de fortele isreliene.

Oprirea ostilitatilor nu pare sa se profileze prea curand si interesant este de urmarit reactia statelor din jur, statelor din lumea musulmana, statelor occidentale, statelor "uimite" ale americii, pozitia Rusiei - mai ales in contextul in care cad multe victime colaterale, copii si femei, in situatia in care America agreaza pozitia Israelui in timp ce reactia statelor europene, mai ales a Frantei condamna interventia Israelului.

Sa urmarim si contextul international al conflictului - predarea stafetei la Casa Alba, predarea stafetei Consiliului Uniunii Europene, marea criza economico-financiara declansata in Statele Unite ale Americii.

Imi exprim aici dorinta unei "interventii chirurgicale" rapide din partea Israelului, in virtutea dotarilor militare de care dispune, a informatiilor in posesia carora cred ca se afla celebrul Mosad, a unei interventii de anihilare precisa a corpilor periculosi insa fara a afecta restul organelor, a organismului in ansamblu, a securitatii intregii zone. Interventia se justifica doar in masura reactiei de aparare fireasca in fata agresiunii de multe ori imprevizibile a adversarului, a insecuritatii zilnice pe fondul unor amenintari foarte vechi; insa nejustificata in masura unei interventii efectuate fara acordul prealabil al statelor membre al forului natiunilor unite, violata fiind suveranitatea unui teritoriu strain.

Insa se prezinta stiri potrivit carora spitalele Crucii Rosii fac cu greu fata fluxului abundent de morti si raniti. Civilii palestinieni platesc cu viata pentru crimele Hamas, victimele colaterale devenind din ce in ce mai numeroase, acestea fiind masate in zonele unde liderii Hamas se pare ca se ascund; copii si femei sunt folositi pe post de scut in fata atacurilor israeliene.

Conflictul capata vrand nevrand o conotatie de ordin religios, binecunoscuta fiind pozitia statelor musulmane vis-a-vis de statul evreu si de sprijinul acestuia in lumea occidentala-americana.

Si ca orice conflict acesta mai prezinta o noua conotatie de ordin economic, cunoscute fiind interesele americii in zona; pretul barilului de petrol se estimeaza a creste pe fondul acestui conflict suprapus fiind pe a lumii stare de criza economico-financiara.

In timp ce razboiul se prezinta live la Realitatea Tv ma gandesc acum in perspectiva fenomenului alaturand in opozitie urmatoarele:

-razboiul lumii musulmane vs. lumea occidentala (fundamentalismul islamic ce va deveni cred mai virulent vs. libertatea lumii democratice occidentale) - razboi religios;
-razboiul lumii occidentale, clatinata de marea criza, a Americii cu mari interese economice in zona si a carei varf de lance il reprezinta statul evreu vs. lumea araba, a petrolului - razboi economic;
-in spatele celor doua se ascunde un altul de ordin moral ( lumea de ieri vs. lumea de astazi intr-un continuu regres moral) ce se manifesta prin intermediul primelor doua si evident prin marea criza mondiala financiar-economica.


Asadar, asistam astazi unor razboaie, ce nu se poarta asemeni povestii publicate in 1898 si ecranizata astazi avandu-l in distributie pe Tom Cruise impotriva extraterestrilor, ci unor adevarate conflicte, razboaie ce se petrec exclusiv in a noastra lume, insa pe mai multe planuri militar, religios, economic, moral.


Am senzatia confirmata de altfel de multi altii, ca lumea de astazi cere a fi reasezata potrivit unor noi principii, unei noi ordini mondiale (solicitare premeditata de interesele unora, reprezentanti ai unei alte lumi), si totul intr-o lume care tinde sa devina din ce in ce mai mica, mai stramta intereselor unora, saraciei multora.