joi, 30 aprilie 2009

FILO-SOFIE

TRAITI-II VA ROG ODIHNA

philia = prietenie, iubire
sophia = intelepciune

"Cuvintul filosofie deriva din doua cuvinte grecesti: philia = prietenie sau iubire; sophia = intelepciune. Deci, etimologic vorbind, filosofia inseamna "iubire de intelepciune". Trebuie facute doua observatii in marginea acestei etimologii: Intii, asa cum au subliniat multi filosofi dintre cei vechi, este posibil sa iubesti ceva fara a-l avea. A fi un filosof, astfel, implica sirguinta pentru a obtine intelepciune si nu neaparat posesia acesteia. Apoi, 'intelepciune' este un termen folosit inclusiv pentru a exprima dezvoltarea unei activitati intelectuale sustinute intr-un anumit domeniu, intelegerea si practica moralitatii, si cultivarea unor opinii si atitudini luminate care sa conduca la o viata fericita si multumita."



SURSA: GOOGLE cautare pentru
Romanian-Biblia_Traducerea_Dumitru_Cornilescu_1921_MP3.zip
cea mai consistenta sursa a filosofiei

marți, 28 aprilie 2009

DOAR UNA

Se lasa acum...al noptii sfant mister, pamantului de-i rasar pe cer - sirag de stele,
si linistea toata adunata cuprinde, lumii celei adormite intinde - asternut de odihna,
insa-ntre toate miile de perle mandra luna, ea DOAR UNA peste toate arunca - voal de lumina.

Se lasa acum...a sufletului sfanta taina, ochilor de le-apar pe retina - multime de mandre,
si gandurile adunate toate mangaie, mintii celei nelinistite aprinde - mii de pasiuni,
insa-ntre toate cele miile angelice, dulci fiinte lipsite doar de aripi,
DOAR UNA aprinde lumina, sfesnicului in fata caruia - lumea o citesc zambind.


vineri, 24 aprilie 2009

IZVORUL TAMADUIRII


REALITATEA.NET - 5.000 de credincioşi s-au călcat în picioare pentru o sticlă cu agheasmă, la Mănăstirea Ghighiu din Prahova



Chipuri crispate spre nicaieri se-ndreapta, napadite de suferinta - minunea asteapta,
astazi haotic in haite s-aseaza, plini de-ntreaga saracie - la apa izbavirii cu totii viseaza,
flamanzi si-nsetati, duhul nenorocirii incepe mai rau a-i bate,
in tarcuri bine paziti, stau neasezati minunea d'asteapta - caci apa vine dorintele l-adape.

Ratiunea prea putin conteaza, ultima speranta - cu apa sfintita azi se salveaza,
cuprinsi de credinta, se calca-n picioare, cu pruncii-n brate - scuturi umane,
inspre tamaduire din coate dand, cu totii-nainteaza - in asta atmosfera bunul simt nu mai valoreaza,
cine-i maneaza, cine-i impinge... spre dezumanizare?


Astazi, iluzia-i la mare cautare, da! ea - surogat adevaratei credinte,
inecati in stravechi ritualuri, de-o veche filosofie purtati confuz pe-a minciunii valuri,
de ce oare, de ce oare? pierdem prea usor fondul inaltei constiinte?
departandu-ne mult prea departe, singurei persoane- izvor unicei tamaduiri!

joi, 23 aprilie 2009

DESPRE PRIETENIE

Citeam undeva urmatoarele:
"se spune ca a fi sincer presupune a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot; este exact, insa criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt si nu tu; esti considerat sincer nu cand nu ascunzi nimic celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi; sinceritatea ta nu se verifica prin tine ci prin celalalt; esti considerat sincer atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui"
"o prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt; a ajuta un prieten la nevoie, a-l icalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu sinceritatile tale, nu inseamna prea mult; altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce-ti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga om, nu un simplu manechin..."

Interesant mi s-a parut; frumos pictat; nu stiu din ce perspectiva a privit autorul celor de mai sus, insa imi permit acum sa privesc asupra aceleasi teme din alta perspectiva, plecand de la minunatele exprimari de mai sus, intregind oarecum tabloul prieteniei, adaugand putina "lumina".

Ce constat eu: din pozitia autorului, imaginea pictata-n cuvinte se scalda-n multa relativitate, din partea ambilor subiecti ai prieteniei si aici am in vedere primul paragraf cel in care sinceritatea este apreciata functie de asteptari, dorinte;
asupra celui de-al doilea paragraf, subscriu autorului insa numai din perspectiva aruncarii luminii asupra sinceritatii, scotand-o astfel din subiectivitatea relativa a partilor implicate-n prietenie; asadar intre cei doi subiecti ai relatiei de prietenie trebuie sa mijloceasca un set de valori, criterii obiective, independente de asteptarile, dorintele ambelor parti, insa totodata valabile amandurora; da, si aici devine cat se poate de adevarat, a nu-l judeca din punctul tau de vedere, insa nici din al sau, care trebuie sa recunoastem se poate adesea sa nu fie tocmai bun nici al unuia, nici al celuilalt; da, iar ceea ce este, ceea ce poate sa devina...cine cunoaste cel mai bine, daca nu este pus in lumina si evident daca celalalt nu cunoaste lumina?

Setul de valori, criterii pe baza caruia se poate aprecia sinceritatea, este unul obiectiv, valabil ambelor parti implicate in relatia de prietenie, relatie care la randu-i se poate dezvolta, asemeni florii soarelui, cred minunat, numai sub influenta acestuia, si-n acelasi mod, deplasand relatia mereu inspre caldura si lumina celui mult prea inalt!

luni, 20 aprilie 2009

STIATI CA...

...in a saptea zi a creatiei s-a odihnit, obosit fiind nu de cele sase zile minunate de munca, cat mai ales de gandul celor viitoare, El care de la-nceput le cunoastea pe toate, cele ce aveau sa urmeze; in a saptea zi, dupa nasterea a toate, s-a jertfit pe sine, prin al sau fiu, cu mult mult inainte ca om sa fi stiut, intrand mai apoi in odihna, chemand pe fiecare in odihna sa...n-a dorit a fi singur!

...dincolo de inalta fiinta facatoare de minuni, El a fost mult prea minunat in ipostaza de om; El, cel care a inviat pe altii, el in ziua sacrificiului, a fost cuprins de teama, frica de moarte, de cele ce aveau sa-l astepte; omul din El, se ruga "sa treaca de la El ceasul acela", "departeaza de la mine paharul acesta" si extra-ordinar arata "totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu" (ce lupta in El intre om si zeu, zeul cedeaza omului totul, castigandu-l pentru vesnicie - ce lupta in noi...); om - oamenilor sa arate, fiecaruia in parte, ca prin orice a trecut, exemplu oferind noua, in toate ce le trecem- ca se poate... nedorind a te lasa singur!

...aici face tot ce-I sta in putinta, insa niciodata peste a ta vointa-libera alegere, sa te aibe alaturi de sinea-I in aceeasi odihna; orice, orice, chiar orice.....peste ale tale interpretari, legate de bine sau rau, in putinul timpul de aici, insa ce se va dovedi a fi determinant; orice pentru a nu te lasa singur, departe de a sa odihna!

Niciodata singur...



Peste aspectul prozaic, prin aceste exprimari multe necunoscute ale vietii se pot lumina, descoperind raspuns, dincolo d'ale noastre multe interpretari...

FIAT LUX


Nevazut d’afara - de nimeni cunoscut,
Singurul sedea-n-tuneric - inauntru puternic vibrand,
Totului din el ceva lipsea - din afara curat a simti:
Iubire… dupa ea tanjind, gata pregatit pentru ea a se jertfi,
indata s-a pregatit de nascut - lumina!

Minunat d’atunci continua a se desface-n fasii - in astri, sori, stele, si fiinte mii,
Lumina astazi pe toti si toate le cuprinde – ale sale manifestari mereu a ne surprinde,
si totodata aminti far’ a constrange – intunericul sau lumina a alege,
a primei alegeri reziduu sau a primei jertfe: lumina lumii – lumina vietii!

Te-ai intrebat tu oare, a iubirii libera manifestare,
Prin ai tai ochi, lumina alba capata culoare?
Iubito… tu fi dara mie - dulce lumina, din tine sa m-aprind,
Iara eu tie - vie faclie, iubirii sa ma-nchin!


vineri, 17 aprilie 2009

BUCURIE

"Eli, Eli, lama sabactani?"

Cat de mult, cat de mult, omul acesta se aseamana noua, fiecaruia dintre noi!
De cate ori nu am strigat si noi asemeni Lui, aceleasi cuvinte catre El?

Minunat cum aceasta fiinta, imbracand trup, om lasat sa fie, sa vina contact luand direct cu noi - atunci, acum prin ale sale cuvinte, ne-a aratat totul, ne arata totul, totodata promitand, oferind totul!
De cate ori ni s-au inecat toate corabiile, inmormantate sperantele, de cate ori am traversat ape-nvolburate, furtuni sa ne darame, de cate ori ne-am innourat, pentru noi, pentru semeni, ganduri grele intunecandu-ne, de cate ori ne-am ciocnit de ziduri negre, reci, dincolo de care nu credeam a razbate? - de prea multe ori, cu totii!
De cate ori ori nu am strigat si noi la fel, intorcandu-ne spre El? - nu de putine ori!

Rabi, rabi, lama sabactani!

Inainte de a-si indeplini extraordinara misiune, inainte de a rosti ultimele cuvinte: ispasitu-s-a! in mainile tale-mi incredintez duhul! in calitate de asta data de suprafiinta, ma gandesc ca ne arata minunat altceva: in calitate de om, striga catre tatal sau, (extra-extra-extra-ordinara disociere intre cele doua ipostaze), "de ce m-ai parasit" - omul mai arata oamenilor ceva minunat: cand suntem crucificati unei situatii aparent far' de scapare, sa stim totusi dinainte, ca peste cateva zile putem renaste!...altadata invia...


Asadar, va rog de va bucurati... nu numai in aste zile - mereu... incredintati fiind exemplului, mesajului sau!...

miercuri, 15 aprilie 2009

PERSPECTIVA

NOI

PERCEPTII

UNIVERSUL INCONJURATOR

OBSERVATOR

Noi? Pun semn de egalitate, astazi, intre noi si al noastre perceptii stocate in... memorie; poate ca aceasta din urma confera fiecaruia in parte identitate; tulburatoare in directia aceasta sunt cazurile de pierdere partiala sau chiar totala a memoriei, unde subiectii in cauza, victime ale amneziei, ajung sa-si piarda identitatea; ajunsi la o anumita varsta, unii dintre ei "o iau de la capat", invatand sa scrie, sa citeasca, sa-si aminteasca, sa faca ceva, sa reinceapa totul far' a mai purta pe harddisk nicio crampeie apartinand unor perceptii mai vechi. Identitea noastra sa fie determinata de componenta hardware? sa fie rezultanta a acesteia? sau softul sa fie demult creat, independent asadar, implementat temporar pe soma fiecaruia? putand supravietui sau nu in afara corpului, sau poate doar odata activat impreuna cu acesta?

Universul inconjurator? Unde suntem noi?
Purtam fiecare, inca din primele momente ale existentei, o extraordinara interfata; intefata insa doar cu mediul exterior; sunt simturile cu care suntem inzestrati pentru a popula memoria, a ne defini identitatea in timp, prin noi si noi perceptii; interesant...perceptii doar asupra mediului inconjurator; se pare ca interfata, nu ajuta la formarea perceptiilor directe asupra universului interior (asupra celulelor, simtirea functionarii acestora, a organelor etc)
Cele cinci simturi se pare ca ne sunt suficiente a percepe universul inconjurator...cat sa-l putem astazi intelege!

Perceptiile sunt asadar, se pare, acele procese aferente functiunii interfetei noastre cu mediul inconjurator; ele asezandu-se in timp, straturi peste straturi, pe un anumit suport numit memorie; fara o buna functionare a acesteia asi putea la un moment dat sa nu stiu cine sunt; dar cine esti, suma experientelor tale, a perceptiilor stocate pe o pelicula de memorie?

Asadar intre noi si universul inconjurator sta interfata ce ne confera zilnic numeroase perceptii; insa cine ne asigura ca ale noastre perceptii sunt conforme realitatii inconjuratoare?

De multe ori avem perceptii eronate, unul despre celalalt; si doar cand luam in calcul mai multe informatii, cand minunat putem a schimba perspectiva, privind asupra aceluiasi subiect, putem sa ne apropiem unei perceptii potrivite subiectului, persoanei, realitatii, universului?

Intre noi-observatori si universul inconjurator stau simturile-intefata ce aseaza prin experienta, noi si noi perceptii, straturi pe memorie; ma gandesc ca dincolo de acest dispozitiv genial, sta si priveste un alt observator-partener ce se poate constitui pentru fiecare, pentru fiecare... sistem de referinta, punct de reper, perspectiva cu totul diferita, MULT MAI VASTA asupra procesului de intelegere, cunoastere a universului ce ne-nconjoara, a noua insine!

Cand schimbi perspectiva, cand practici acest exercitiu, mereu, mereu.....nu numai ca poti ajunge sa vezi aceleasi lucruri altfel, mai bogate-n semnificatii, dar minunat poti vedea si mult in plus!

Urmariti videoclipul va rog; unde suntem.............cine priveste pe fereastra din finalul melodiei?


Tu? in acelasi timp dintr-o cu totul alta perspectiva, din miezul manifestarilor, oricand putand da clik pe x-ul ferestrei...poate un cu totul alt observator!

luni, 13 aprilie 2009

SUPER TARE

RESTITUTIO IN INTEGRUM

Dragostea schimba totul, dragostea transforma oameni, preface minunat cerurile si pamantul; iubirea imbogateste perceptiile, le schimba, tulbura deosebit creuzetul fiintei umane cum niciun alt sentiment n-o poate face; dragostea confera cea mai inalta traire, si pentru multitudinea posibilitatilor pe care imediatul, viitorul ti le arunca, in vederea alegerii celei mai bune cai, trebuie neaparat sa fii cu-prins de aceasta stare; ea este ingredient originar al magiei, ea te face sa simti altfel magia din semeni, din tine, a lucrurilor ce le-mbraca; cand ajunge la o anumita intensitate, constanta, manifestandu-se intr-un anumit mod, se constituie in chip ideal spre a privi si intelege dincolo de iluzii.

Vreau sa cred ca totul a pornit din explozia iubirii ce nu mai incapea in sinea-i!

Manifestari ale acesteia, de cum ne facem intrarea pe scena vietii, astazi amenajata aici si acum pe pamant, ma indoiesc ca noi, o purtam inlauntru in forma sa primordiala. Mai la toate popoarele, in multe culte, nasterea este insotita de foarte multe ritualuri – de departe gasit-am ca fiind mai bogata in semnificatii pe cea din crestinism, unde pruncul este scaldat in apa botezului.
Daca in lumea psihologiei si nu numai, se vorbeste de ceva timp de inconstientul colectiv ca fiind acea parte integranta a psihicului uman, mostenita ereditar, acel bagaj de experiente, instincte primare, ce il transferam fiecarei generatii, inca din vremuri primordiale (“depozit psihic ancestral” C.G.Jung), imi permit sa spun ca de multe ori firea umana eclipseaza ratiunea omului.
In lumea sufletului cred ca avem nevoie de un cu totul alt reziduu apartinand primei explozii de iubire – de dragoste; ea cu siguranta innobileaza omul, totodata strunind pornirile firii de cele mai multe ori, salbatice.

Vreau sa cred ca “depozitul psihic ancestral” s-a constituit cu prima noastra alegere!

Insa ni s-a oferit din iubire-spre vesnicie, “acum” cum ni se striga, caci totul poate incepe aici, un strigat ce vine din afara timpului, o noua alegere. Instituind o noua dimensiune dragostei, El solicita sa ne iubim in egala masura si dusmanii.

Vreau sa cred ca El este cel ce restaureaza omul, restaureaza lumea!

Cum? Poate ca am inteles, sau poate inca nu. Ma gandesc acum, maine mai intens sau nu, ca tot balastul aferent primei noastre alegeri, ce-l purtam ereditar din generatie in generatie, ce nu de putine ori inconstient se face simtit in ale noastre zilnice manifestari, ne poate fi curatat alegand o noua nastere; nu , nu, nu cea facuta - in mod inconstient - in cristelnita! Ci una ma gandesc facuta in mod constient, o alegere pe deplin constienta, a pneumei primordiale lasata de El in urma-i ca si mangaietor, restaurator fiintei umane.......din dragoste pentru fiecare…alegand si nimic nu-ti va mai parea la fel!

duminică, 12 aprilie 2009

sâmbătă, 11 aprilie 2009

VOUA...9



Is it getting better
Or do you feel the same
Will it make it easier on you now
You got someone to blame
You say...

One love
One life
When it's one need
In the night
One love
We get to share it
Leaves you baby if you
Don't care for it

Did I disappoint you
Or leave a bad taste in your mouth
You act like you never had love
And you want me to go without
Well it's...

Too late
Tonight
To drag the past out into the light
We're one, but we're not the same
We get to
Carry each other
Carry each other
One...

Have you come here for forgiveness
Have you come to raise the dead
Have you come here to play Jesus
To the lepers in your head


Did I ask too much
More than a lot
You gave me nothing
Now it's all I got
We're one
But we're not the same

Well we
Hurt each other
Then we do it again
You say
Love is a temple
Love a higher law
Love is a temple
Love the higher law

You ask me to enter
But then you make me crawl
And I can't be holding on
To what you got
When all you got is hurt

One love
One blood
One life
You got to do what you should
One life
With each other
Sisters
Brothers
One life
But we're not the same
We get to
Carry each other
Carry each other

One...lïfe

One

vineri, 10 aprilie 2009

INTOARCE-TE SI REVINO

Intoarce-te la ceea ce-ai fost inainte de a fi, pasind p'acelasi drum privindu-te-n fata,
viitorul ce maine te asteapta in urma de-l lasa, cel pe care cu alti ochi vei reusi a-l privi,
de vei inainta spre punctul zero al existentei tale, trecandu-i pragul... dincolo de care,
pe tine intr-o alta stare te vei gasi.....
grea intrebare, spune-mi de oare n-ai fi fost mai intai dincolo de zero... aici fara tine ce pozitiv ar mai fi? si revino!

Revino zambind p'acelasi drum, fiecare milimetru al scalei tale sarutand,
jur imprejuru-ti bucurie altora emite, caci te-ai vazut dincolo de a fi cu mult inainte,
trecutul primenit in urma-l vei lasa, bagajul evenimentelor existentei tale,
minunat si cu sens fi-va incarcat, pregatit sa emita la un moment dat
pe o alta banda, intr-o alta stare.....
insa pana atunci raspunde zilnic intrebarii, intoarsa la origini a ta persoana...daca n-ai fi fost, daca n-avea sa fie...ce... intrebare?

miercuri, 8 aprilie 2009

TRASEU PE-O BANDA DE 8mm

Minunatul film al vietii tale, lumina proiectata pe-a filelor cartii sale,
avanpremiera avuta in mintea-i, cu mult inainte de rularea sa oficiala-n lume,
cine-i regizorul ce-ntr-un aparent anonimat sade? cin' pentru tine zambeste sau plange'
cu tine prin tine, prin toti si toate-ndeaproape, sa-ti fie mereu aproape,
la fiecare alegere a fiintei tale, cin' te developeaza in final... din miile de cadre?

O!!! si cate filme cu tine ruleaza in asta clipa, tu nestiind de toate celelalte,
cea/cel care simti doar una, din potentialele infinite alte variante,
cine-i regizorul ce-ntr-un aparent anonimat sade? cin' pentru tine gasit-a demult scapare,
unei singure proiectii, pe-o singura autentica cale,
cu el si prin el, din siragul evenimentelor existentei tale, se tulbura si framanta, se bucura si exulta, la fiecare alegere a fiintei tale,
cin' cheama la vesnicie a ta fiinta ce transcende aceasta existenta... din miile de cadre!




luni, 6 aprilie 2009

MA DOR

Ma dor ale tale cuvinte nespuse, ale tale ganduri abandonat' si netraite,
mi se vor face mereu simtite, sisturi de sentimente confuz suprapuse,
ma vor urmari si ma vor ajunge, in mine cautand viata sa prinda,
ai tai avortoni au inceput a tipa-n mine, a lor durere nu ma lasa,
dor si ma dor, ma dor si mor de dorul tau de mine.

Ma dor in tine ale mele ganduri multe, astazi prea putin intelese,
se zbat plangand in sinea-ti manunchiuri dese, rogu-te le elibereaza fie si rupte,
le voi urmari si le voi culege, din tine straturi altor ganduri armonios vor prinde,
ale mele de tine sperante inceput-au se stinge, a lor flacara mai arde,
dor si ma arde, ma arde si mor de dorul meu de tine.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

TIPAT

Astazi lumea se pregateste sa nasca, templu manifestarilor ei nesanatoase,
tipatul celui inca nenascut puternic din neant s-aude, de cand nici lume nu era si nici pamant,
pe cand nici mere nu erau, nici cine din ele sa muste,
de ce s-ar propaga el printre noi doar in val, cand sa-l gazduiasca-n trup i s-a oferit demult,
insa acum gasit-a momentul propice, caci lumea-nnebunit intrand d'alaltaieri in convulsii!

Toata mizeria va lua-n curand un frumos trup, printre noi fiecare umbland,
ademenindu-ne curand cu mult adevar, flori, solutii, promisiuni, minuni si parfum,
odrasla a fiintei noastre-ntunecate, din fiecare hrana isi va trage,
la pieptul lumii noastre el va suge, sete si foame n-are sa-i fie vreodata,
tipatul sau astazi haotic pamantul anima, pregatind sa mulga...de sange, lumea ce sta...sa-l nasca!

joi, 2 aprilie 2009

PLANURI INFINIT INTERSECTATE

Intuneric ploua marunt_chipu-mi raceste, inaintez pe-o necunoscuta intinsa cale,
din inaltul paraie-nvolburate curg inspre vale, a ta chemare o simt_ma nelinisteste!
Poteca-i ingusta, lumina-mi lipseste - padurea adormita, intunericul o-nvaluie,
miroase a frunze, miroase a viata - oxigenul adanc imi patrude-n fiinta,
urcus anevoios cu greu piciorul ridic, perdeaua de apa in fata cararea acopera,
ploua marunt si e frig, pamantul simt ca ma inghite!

Cu fiecare pas inspre tine urc, inalt varf ce-nspre lume privesti,
ai tai arbori desfac paraului inspre lunca carare, siroaie pe chipu-ti le porti-nspre vale,
ma chemi si vin, si urc pe langa ei, si cand urcusul devine abrupt, de tine simt ca m-apropii,
aprins de a ta ultima perspectiva, ma catar grabit inspre tine, te port in minte, te port in gand,
si ploua, si curge, potop inspre lunca se pravale, si nu ma uit acum in urma,
caci doar a ta unica priveliste, simt ca ma mistuie!

M-apropii de tine, tu pe mine, se crapa de ziua, se face lumina,
o raza de soare padurea trezeste, norii se ridica, minunea dezveleste,
inca nu, inca nu, in urma nu privesc, acum cu mine parca ma lupt,
cand doar doi pasi mai am de facut pana-n...varf!

Ce zbucium in mine, inspre varf sa dau navala, ploaia-ncetat far' sa bag de seama,
dar....deodat' ce liniste ma cuprinde, miros si sunet ma-nvaluie, destinde,
tainic.....de necrezut ma vad pe mine, pe mine deoparte stand, scrutand din varf...orizontul!
Nu pot, nu pot acum sa exprim insa acolo am patruns in..............................sinea-mi,
si ce-am vazut d'acolo sus, acum e cu neputinta, pe mine de acolo-ntreg,
m-am luat, coborand spre tine!

A soarelui lumina ma poarta acum spre tine, spre tine dorinta ma arde sa te revad,
si mai grea coborarea imi pare, impulsionat sunt insa acum doar de a ta chemare,
pamantul imi fuge pe sub picioare, pietre navala rastorn dupa mine in cale,
arborii toti parca-mi ies cu totii-n drum, insa eu spre tine printre ei ma scurg,
sa te-ntalnesc acum mai mult ca nicicand, cu mine-ntreg si cel de sus,

spre tine vin, la usa iti voi bate, imi vei deschide?
si daca da, de mine iti vei aduce aminte, de mana te voi lua si-ti voi promite,
ca sus acolo te voi lua, inaintand impreuna, traseul nu ma va uita.....
si sus acolo-n varf surpriza, caci am vazut..... si pe tine!