marți, 31 martie 2009

NOI DOI




Noi doi avem aceeasi varsta, mai demult sa fi trait,
nascuti fiind in aceeasi minte, partasi aceluiasi rasarit,
raze apartinand primului soare, la viata chemati pe cai necunoscute,
noi doi pamantul intalnind, in momente diferite - atarnate-n infinit.

Noi doi pasim pe drumuri diferite, mai demult sa ne fi miscat,
al vietii curs fiindu-ne trasat, avem in miscare sfanta libertate,
s-alegem acum impreuna, aceasta putere avand-o la-ndemana,
noi doi sa-naintam pe-o aceeasi cale, inspre primul rasarit de soare - traind in infinit!

luni, 30 martie 2009

2 CAI...FRUMOSI!



Ce-ati avut mai oameni buni.....cu calul?
L-ati inhamat unei grele.....intrebari!

duminică, 29 martie 2009

FENOMENUL IUBIRII


"How many sorrows
Do you try to hide
In a world of illusion
That's covering your mind?
I'll show you something good
Oh I'll show you something good.
When you open your mind
You'll discover the sign
That there's something
You're longing to find...

The miracle of love
Will take away your pain
When the miracle of love
Comes your way again.

Cruel is the night
That covers up your fears.
Tender is the one
That wipes away your tears.
There must be a bitter breeze
To make you sting so viciously -
They say the greatest coward
Can hurt the most ferociously.
But I'll show you something good.
Oh I'll show you something good.
If you open your heart
You can make a new start
When your crumbling world falls apart."

Da...ea este...manifestarea exterioara a fiintei noastre profunde, cu efect de transformare si evolutie inauntru si dinspre ea in afara; in adancuri forta mistuitoare, alimentata de-a altuia, cere eliberare, explozie-minunata manifestare, spectacol de lumina, energie, culoare-vulcan subacvatic ce erupe intr-un ocean, ce naste, functie de intensitate, amploare - insula plutitoare, laguna albastra inconjurata de viata, gazduind si totodata oferind noi forme...de viata.

Plec de la o melodie amintindu-mi de o deosebita carte...o cat de multe las insa deoparte...

Ati asculat melodia..acum redau intocmai din "Despre seductie"-Gabriel Liiceanu, urmatoarele:

"În dicţionarul latin am constatat că noi operăm cu cel mai degradat sens al seducţiei, cel de incantaţie erotică de tip don juanesc, în care seducătorul este cel ce striveşte inimi pe bandă." În "straturile limbii", autorul a constatat că a seduce, pentru latini, înseamnă a lua pe cineva de unde se află şi a-l trage într-o parte, a-l lua deoparte. Sensul a evoluat apoi spre separarea faţă de un loc comun, faţă de ce se petrece cu ceilalţi, iar în al treilea rând, în secolele IV-V, seducţia a ajuns să aibă sensul de astăzi. "M-am întrebat dacă viaţa noastră nu e rezultatul unei luări deoparte, dacă nu e nevoie de cineva care să intervină în viaţa noastră. Vieţile adevărate nu au loc decât atunci când eşti scos din grămadă, unde viaţa te macină laolaltă cu ceilalţi. Splendoarea e că asta nu se întâmplă de unul singur, nu ne luăm singuri de-o parte, şi atunci apare seducătorul."Adevăratele ipostaze ale seducţiei sunt cele în care seducătorul îl slujeşte pe sedus, a adăugat Liiceanu, iar "a fi victima unui seducător e suprema bucurie pe care o poţi avea în viaţă".

“Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii aseaza: (in "bancul de heringi", de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit.” (Gabriel Liiceanu)

Hei da...tocmai iubirea este acea stare, traire care-ti confera o cu totul alta forma de viata, tu insati/insuti putand a deveni forma purtatare a unei mult prea inalte, intre noi umblatoare, constiinte mult prea inalte.

Cititi va rog cartea! Deosebit capitolul ce prezinta iubirea intre filosoful Martin Heidegger si Hannah Arendh...si cel unde ne este prezentat cel mai mare seducator al omenirii!...iubirea oferind printre multe altele, cea mai mare potentialitate fiintei.

sâmbătă, 28 martie 2009

BIG BANG



Infinit...la-nceput de nimeni cunoscut-singularitate, incapsulat intr-o densa unica celula,
de iubire framantata, in sinea-i n-a mai icaput s-a pregatit de nascut-pluralitate, dat in clocot vointa-i strapunge propria membrana,

aspatial, atemporal, nenascut, de nimeni cunoscut-infinit anonim, din sinea-i cu ardoare tanjeste sa iasa.....
explozie incandescenta de dragoste din el revarsa, o alta viata infinitul a iesit luand fiinta, prima minune-capatand un nume!

Tot astfel, cand imediat dupa, de atunci el armonios se manifesta, prin noi oferind si capatand traire,
sa dam curs sentimentelor din noi sa iasa....., explozie cand simtim impartasind altora-iubire, a sa vesnica existenta!

joi, 26 martie 2009

DECLARATIE ISTORICA

O persoana, foarte buna cunoscatoare a economiei romanesti, ce ne indica o directie: Constantin Mugurel Isarescu (n. 1 august 1949, Dragasani, judeţul Valcea) economist , care indeplineşte in prezent functia de guvernator al Bancii Nationale a Romaniei.(de la Wikipedia, enciclopedia libera)

In perioada cand duduia de economie romaneasca mai duduia in declaratiile oamenilor politici, Mugur Isarescu afirma urmatoarele:



Apartinand guvernatorului BNR-Mugur Isarescu, astazi 26.03.2009.

Citez cu aproximatie: ...tara aceasta nu duce lipsa de bani, a se prolifera acesta falsa perceptie, se va marca o iluzie periculoasa......tara noastra duce lipsa de eficienta in manageriat, in administrarea banului, in capacitatea de a crea proiecte in accesarea fondurilor ce ne sunt de multa vreme puse la dispozitie...

Se pare ca ducem din plin lipsa de altceva...si ca traim vremuri sub semnul pacatului...

marți, 24 martie 2009

TEMPLU-N PRABUSIRE

TEMPLUL - sufletului nostru
- unui gand
- unei constiinte mult prea inalte
- comunitatii umane, vietii

si ce va ramane dupa el...un simplu nume...sau FIINTARE!

Sunt in miscare, pe strada pasind, obosit de prea multe ganduri fiind, ating o deosebita necunoscuta stare,
din mine pentru cateva momente, in lume jur imprejur o bucatica aruncata, smulsa din mine simt:

Furnicar azi la zenit batut de soare, pe-o traiectorie inselator aparent haotica,
vazand care incontro miscandu-ne fiecare, o tainica adiere a rupt purtand din noi o bucatica...am prins-o din toti pentr-o clipa-am gustat, un cheag de ganduri, vorbe si trairi, constiinta universala, din partea multora prea mare agitatie simtind, caci in aste vremuri criza-te coboara la nadir, m-am tulburat...pe loc am regurgitat = in
templul de astazi al comunitatii umane!

O parte a fetei fiindu-i azi dimineata minunat curatata, pe-o raza spalata de ploaie-a primit de la soare un nou sarut de-ndata, nici el mai prejos nu se lasa si raspunde...albastrului acum senin, cu-n proaspat al ierbii crud, buze verzi spre soare-naltand,
iara noi ce facem? azi nu ne multumim a-l calca doar in picioare, casa a noastra flegmuita-n fiecare zi cu gunoaie, i-am devenit eczeme cu buna stiinta lipsiti fiind de propria-i constiinta, fost paradis acum aflat in destramare, totul tinde iar sa se manjeasca mai mult ca nicicand = in templul vietii - albastru pamant!

Pneuma ce toate animi, a omului mai putin proprie constiinta, alegerea neintinandu-i-o,
in suflet, cuget si in gand, doresti in el mereu sa te-activezi, insa doar potrivit a lui dorinta,
tu sufli in continuare viata pe pamant, copilului tau viata inspirindu-i-o,
il cureti, il lumini, a simti tainica adiere purtand a ta prezenta,
cu toate ca-n mai totdeauna te vede si-ntelege, far' a te impune el mai mereu altceva alege - departe de tine iluzii desarte, = din templul constiintei tale mult prea inalte, pentru vesnicie, incepand de aici alege a se retrage!

Pasesc in continuare, ma retrag in mine-ntreg,
cu mult insa mai odihnit, ma bucur ca sunt in miscare,
ca-mi aud pasii, in vacarmul ce ma-nconjoara, sub albastrul cerului senin,
in templul sufletului meu, doresc a te purta mereu, constiinta mult prea-nalta,
de ale tale manifestari in continuare am sa ma minun,
templu noilor ganduri pregatit mereu s-astern!

duminică, 22 martie 2009

CARE ESTE CONSTANTA VIETII TALE?

Grea intrebare! Asemeni celei pe care Pilat din Pont a adresat-o lui Isus: "Ce este adevarul?"
Si poate ambele gresit formulate, poate veti simti!

Sa exprim minunat totul..., acum foarte greu imi este,
din mine spre afara, d'afara-nspre mine, mereu pasi mai mult a-ntelege,
si cum ai putea-o face, cand inca o parte din tine,-n posesia altuia, pentru moment iti lipseste,
ceea ce simt insa, pentru totdeauna nu-i simpla poveste!

Dincolo de placutele, minunatele momente ale vietii, petrecute voi cu voi insiva, fie in compania cuiva, in tovarasia prietenilor, in prezenta celor mult dragi, dincolo de momentele mai putin placute ale aceleasi vieti, momente in care suferi pentru tine, plangi pentru altii, plangi si suferi alaturi de altii, care/ce/cine va ramane constanta vietii tale?

Totul se manifesta-ntr-o continua miscare, de cele mai multe ori fara scapare, viata unuia depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de a altuia, a altora, intr-o lume ce devine din ce in ce mai mica, unde curentii vremii pe multi agita;

poate suntem interconectati asemeni unor neuroni, reflectare unui intreg, unei constiinte ce doreste a trai, manifesta prin fiecare, insa a caror sinapse, devenim din ce in ce mai obositi, mai stereotipi, in noi prezenta sa...a nu se mai simti; impulsurile intre noi nu mai sunt vii, nu mai transmitem catre altii flux de sentimente, trairi adevarate, adevarata iubire; dendritele fiintei noastre sunt tot mai sleite, mai poluate de acelasi spectacol devenit exercitiu zilnic.

Dar in structura ta profunda, nucleul tau ce-ti spune? constanta vietii tale, cine este oare?

vineri, 20 martie 2009

CE (A)R FI !?

Un gand, aparut astazi din senin, doresc acum sa-l astern, sa-l schitez ca p'un schelet, pe el altadat sa asez, armonios sa exprim, carne, muschi, tesut - cuvinte sa-l imbrace - un trup ideii sa ofer, sa umble si la altii.

Citeam, citeam...si la un moment dat, toate vis-a-vis de subiect, s-au legat. Din carte am simtit acelasi suflu ( "Despre Dumnezeu si om din jurnalul ultimilor ani" - Lev Tolstoi), miros ciudat, din ale altor pagini adunat, ce-am constatat, ce-am constatat?

Minunat ca fiecare dintre noi ajungem uneori, mai des, mai rar, sa percepem, sa simtim aceleasi lucruri, manifestari, trairi etc. ca mai apoi sa poata reusind a le exprima (de multe ori, dupa simtire, demersul exprimarii cat mai fidel acesteia este foarte dificil). La ce ma gandesc acum, este ca fiecare incercam a exprima (hei si cu exprimarea aceasta, nevoie spre potolirea uneori a trairii interioare, de-a dreptul mistuitoare, care cere prin tine sa iasa, sa traiasca pentru altii si-n afara), iar cand o facem, asupra acelorasi aspecte ale realitatii, exterioare si interioare, rezultatul de cele mai multe ori difera la fiecare; o posibila explicatie-natura diferita a fiecaruia, experienta diferita.

Dar de cele mai multe ori, traind practic in aceeasi lume, in acelasi spatiu si timp, percepem vrand nevrand in fond, aceleasi obiecte, aceleasi subiecte, insa, de la cel mai mic pan la cel mai mare, indiferent pe ce nivel ne-am situa la un moment dat fiecare, indiferent in ce dispozitie, "situare afectiva" (Martin Heidegger - "Fiinta si timp") simtim aceeasi lumina asupra careia unii se pronunta exprimand simplu sau complex, ca-i mai intensa sau poate mai putin, ca e si sursa de caldura, mai intensa sau mai putin, ei da, reperand lumina, unii o vor prezenta ca provenind de la o sursa artificiala, un bec, un neon, altii vor argumneta poetic ca provine de la faclia unei lumanari, de la soare, luna, stele, altii sus si tare c-ar fi prezenta-n toate-n fiecare, unii o simt calda, altii rece, apropiata sau departata, tulburatoare sau orbitoare.

Ei bine, prezenta fiind, caci sunt convins, cel putin o data-n asta viata, fiecare o percepem, ea ne cheama s-o simtim, s-o primim si s-o traim, CE AR FI s-o lasam sa ni s-exprime, inainte insine a o exprima, caci altfel, ce-am constatat, de milenii si mai cu seama astazi, avand-o mereu printre noi, orbecaim mai cu totii-n intuneric!

joi, 19 martie 2009

UN SUBIECT EXTRAORDINAR

OMULE - DEOSEBIT MAI ESTI!

O alta poveste cat se poate de adevarata si totodata impresionanta!
Suntem contemporani cu o astfel de persoana, un subiect minunat, intr-o lume-n furtuna, de la acest om avea-vom mereu de invatat!
Mi-e suficient un singur astfel de caz, a-mi ridica nenumarate alte intrebari, unele raspunsuri primindu-le demult, ca omul este mult mai mult!



Un om autist care nu poate sa uite nimic: KIM PEEK. El este modelul dupa care s-a realizat un film de oscar, povestea tulburatoare a unui autist, cu capacitati intelectuale suprinzatoare, care a inspirat personajul interpretat de Dustin Hoffman in filmul "Rain Man".



Kim Peek a fost diagnosticat in copilarie ca suferind de retard mintal sever; nascut cu o malformatie cerebrala si neavand formatiunea cerebrala corpus callosum, de grosimea unui pachet de nervi, care in mod normal conecteaza cele doua emisfere ale creierului, a surprins in timpul scolii prin abilitatile aritmetice insa singurul lucru la care nu se prea pricepe este abstractizarea matematica.
Acum avand 58 de ani, in 1988 inregistrase un coeficient IQ de 87, cu mult sub medie, impresioneaza prin memoria de-a dreptul fantastica: "isi aminteste aproximativ 98% din ceea ce citeste" declara tatal sau Fran Peek (umbra sa, cum el insusi afirma "tatal meu si cu mine impartim aceeasi umbra"), "este ca descarcarea de date de pe un hard disk - cu exceptia ca el nu ofera erori." Impresionant pentru neurologi, impresionant pentru toti!

Studiile abilitatilor lui Kim, deschid oamenilor de stiinta si nu numai, noi orizonturi in cercetarea creierului uman, in descifrarea si potentarea capacitatilor intelectului, latente in fiecare om.
O posibila explicatie a manifestarilor sale ar putea fi lipsa legaturii intraemisferice, formand pe alte cai o comunicare neuronala mult mai deosebita.

"Nu dizabilitatea pe care o am imi confera statutul de om deosebit, fiecare dintre noi este deosebit" afirma Kim.

miercuri, 18 martie 2009

UNDE SUNT ACUM?

http://www.youtube.com/watch?v=SOIVhXUAr0A

Imprastiat in tot, ramas in toate cu tine unde am fost,
azi te-am pierdut, sa te mai gandesti la mine n-are rost,
cand simtirea ne-a apus, din tine ma retrag adunandu-ma-n mine,
pe-o alta cale fiecare, un nou alt rasarit va sa apara si pentru maine!

Unde sunt acum, unde? mintea-mi invie fiecare clipa petrecuta-ti aproape,
mintea-mi rasfiarata-n trecut, risipita-n marete vise de tine legate,
incepand de azi incerc s-o adun, pe mine inchegandu-ma din toate,
departandu-ne de epicentru, e mai bin'alege, pasi siguri facand in timp, neintelesul de acum spre a-l intelege!

http://www.youtube.com/watch?v=SOIVhXUAr0A

luni, 16 martie 2009

OMULE

La-nceput ai fost un gand, de dragoste hranit, desprins dincolo de febrila-i dorinta,
asezat din palme pe pamant, pe necunoscute minunate cai, chemat din sinea-i la fiinta.

O faptura mult prea minunata, tesuta in pantecul mintii sale-lumina nascatoare,
fiecare celula fiindu-ti numarata, un templu vesnic gandului i-a fost oferit indata,
spre a locui impreuna, nedespartiti vreodata, intr-o suprema libertate neintinata,
primind acea pura si originara calitate, liber arbitru-sfanta si puternica alegere!

Te-ai gandit macar o clipa, inainte de orice, catre tine, catre altii, inainte sa inspiri, sa te misti, si sa afirmi, despre lume, univers, despre lucruri cu sau far' de-nteles,
ca ai fost asezat in intrega creatie, mai presus de alte fiinte, ingeri, heruvimi si serafimi?
de constiinta cea prea-nalta, tu, tu ca partener iubit si-nteligent ai fost ales!

Omule, cel plin de 'nalta fiinta, de cum in lume ai intrat, clepsidra timpului tau s-a rasturnat,
fiecare graunte fiindu-i dinainte numarat, insa te rog a nu trai cu iluzia ca aici totul s-a terminat,
caci timp suficient ti s-a acordat, sa alegi vesnicia a o incepe inca de aici!


La-nceput ai fost un gand, o faptura devenit, mult prea minunata,
te-ai gandit macar o clipa, omule cel plin de 'nalta fiinta,
timp suficient ti s-a acordat, vesnicia sa alegi a o incepe chiar d'aci?

sâmbătă, 14 martie 2009

PNEUMAPURIFICARE

OMUL, o fiinta minunata, un amestec ciudat, de nimeni cunoscut, nici macar de geneticieni, care ca manifestare, sub aspectul comportamentului, mereu fascinant va ramane si pentru psihologi; ajunsi fiind pe o anumita treapta a evolutiei, caracterizata si prin actualul nivel tehnologic, suntem simpli constatatori ai minunilor ce ne-nconjoara, cat si a celor ce ne alcatuiesc fiinta.

S-au descoperit de curand genele responsabile de inteligenta, longevitate, afectivitate, dragoste etc, putem comanda copii cu ochii albastri, fata sau baiat, cu fel de fel de calitati si predispozitii; am ajuns, depasind poate destul de riscant, o limita dincolo de care, anumiti savanti nu numai ca reusesc a se juca cu caramizile vietii, reusesc sa replice viata, sa creeze un anumit tip de viata. Am devenit probabil, palizi copiatori ai propriilor nostri creatori.

De ce propria creatie paleste in fata actului propriei noastre creatii?
Fiindca aparitia vietii, unii se gandesc astazi la panspermie (aparitia ei din univers, purtata pe un corp ceresc, lovind si fecundand pamantul), eu la pneumaturgie (alegerea insuflarii vietii materiei inerte) s-a facut nu replicand, reproducand in conditii de laborator, cu instrumente din ce in ce mai sofisticate, actul originar, cel de magie, ci ma gandesc ca a avut loc prin insuflarea pneumei (a spiritului, duhului, a acelui ceva ce ordoneza sublim caramizile vietii).

Stiati ca avem in comun cu cimpanzeii cca. 98% din materialul genetic si cca. 50% cu drosophila melanogaster (celebra musculita de otet)?
Ce ne diferentiaza, in conditiile in care toata VIATA, are in compozitie cam aproximativ acelasi material, aceleasi caramizi, acelasi lut?

Ei da, da, da, ma gandesc acum, ca ceea ce confera diversitate vietii, unicitate fiecaruia dintre noi, nu sunt principiile enumerate de Darwin, nicidecum, ci tocmai dispunerea caramizilor vietii, potrivit unui plan, proiect, program genial, de-o logica mult prea-nalta!

Ma gandesc ca suntem programati, scrisi demult in celebra carte a vietii, insa programul prezinta se pare libertatea alegerii, cel putin comportamentul (am spus candva, si am sa reiau altadat', ca alegerea este actul intocmai similar cauzei prime originii noastre), este asadar rezultatul fiecarei alegeri!
Ma gandesc acum, ca omul a fost proiectat cu un mare gol launtric, lasat fiind, sa si-l umple cu fiecare alegere facuta!
Ca sa alegem bine, spre propriul bine cat mai ales a semenilor din jur, avem nevoie de o alta actiune a pneumei, de asta dat' de o pneumapurificare, ce ar putea realiza la nivelul fiecarei persoane o metanoia, o rasturnare a felului in care gandim si ne comportam, instituind astfel un stil de viata sanatos, neafectat sau prea putin, fiind de vremurile actuale!
De dorim s-o simtim, de asta data e alegerea noastra!

miercuri, 11 martie 2009

POVESTEA EI.......?

O altfel de poveste! Astazi una socanta...maine o alta mai frumoasa...toate vor veni, intrebari sa va ridice!
Astazi m-am gandit sa redau povestea ei, a ei sau poate...?; departe de mine gandul de a va speria, tocmai de aceea va anunt din debut ca filmul nu este de urmarit inaintea somnului de noapte :)!
Este o poveste, se pare adevarata, dincolo de mediatizarea din presa vremii, dincolo de comercializarea cazului (filme, documentare, site-uri, brosuri etc), dincolo de comentariile pro si contra fenomenului, dincolo de masurile aplicate ulterior de biserica catolica, ceva se pare ca s-a intamplat atunci, cu Anneliese, Anneliese Michel, fiinta tulburata de o alta fiinta sau de propria fiinta, poate ceva mult mai mult decat cazul autohton Tanacu.

Am urmarit filmul artistic cu multa vreme in urma ("Un caz de exorcizare"), cunoscand de atunci ca are la baza o poveste adevarata; cu ceva putin timp in urma, cautand o melodie, din care nu-mi suna decat anneli, anneli, necunoscand formatia (mi-am dat seama ulterior ca-mi sunau cei de la Timpuri noi), am dat intamplator peste clipurile in care aparea cazul real al povestii filmului:


http://www.youtube.com/watch?v=x4n9vK0_mdk
Nu cunosc ceea ce s-a intamplat, insa intotdeauna dupa ce-ai urmarit asa ceva, planeaza intrebarea si daca a fost? totusi ce-a fost? este suficienta doar explicatia medicului, psihologului? sau/si mai e nevoie de o alta perspectiva din care se poate privi si poate explica cazul? (ma gandesc aici, ca de cele mai multe ori, acceptand nemurirea noastra, fiintarea dupa moarte, credinta noastra in fond, ne gandim mai mult la Dumnezeu, la a sa manifestare, poate numai la El, far' sau cel putin, de prea putine ori, a ne gandi si la alte forte, alte manifestari).
Nu cunosc ceea ce s-a-ntamplat, insa foarte posibil ceva sa existe si sa se manifeste, in opozitie flagranta cu ceea, in ce/cine ne place celor mai multi dintre noi sa credem!

duminică, 8 martie 2009

VOUA...SERVITI VA ROG

Din vasul ce mi-l doresc a fi cat mai curat, in care magia mereu cu grija a picurat,
albastrul nesfarsitului cer senin-mirosul verzilor mereu tineri brazi sarutand,
susurul apei lin printre pietre curgand-pamantul in freamat de viata usor mangaind,
atingerea ierbii crude in roua diminetiilor de vara, cantecul greierilor sub cupola-nsteleta-n ceas de seara,
unde iluzia cu mare atentie a strecurat, amestecul de multe ori fiind tulburat,
prea multa si acaparanta difuza lumina, imagine a tumultului vremii de azi,

cugetul a-l orbi si-ntrista, continutul si-ntelesul viu vremelnic insa reusit-a-l acoperi,
femeie, asemeni Evei ce insa vrajita, din pomul cunoasterii a gustat, ramanand de minciuna manjita,

tu, tu te rog bea din acest vas de lut, ce ti s-a descoperit, si setea prea putin iti va trece, caci apetitul neintarziat iti va creste de magia ce te va se-duce spre o cunostinta mult prea-nalta, in a carei prezenta, o vesnicie putea-vei in adevar petrece!

http://www.youtube.com/watch?v=AwFJNDRKbMI

miercuri, 4 martie 2009

VESMANT

O, ce minunata zi, atat de cald imi e de tine,
cu greu de sa respir mai pot, inima-mi bate sa iasa parca din mine,
'n-albastru cerului senin, sa ma scald intreg mi-e cu neputinta,
doar ochii ce mi i-am racorit, sufletul prin ei, curgand spre a ta fiinta.


Si astazi n-am mai suportat, temperatura ce ma-nvaluie treptat,
sa simt ma face cum totu-ncepe a miroase a tine, din tine-ncep a si gusta,
sa vad materia a se metamorfoza, puternic vibreaza in juru-mi prezenta ta,
de mine tainic m-am dezbracat, pentru putin in corpu-ti m-a intrupat.


O, ce minunata zi, atat de cald imi e de tine,
un nou vesmant am imbracat, dezbracandu-ma de mine,
in tine, in tine sa ma scald, imi este mult mai bine!

duminică, 1 martie 2009

2.3 ANTIVIRUS...PENTRU FIINTA NOASTRA

Citeam astazi, undeva, foarte frumos exprimat, ca a gati, a prepara hrana este mult mai mult decat o simpla actiune de combinare a ingredientelor cu scopul de a rezulta ceva frumos mirositor si aspectuos, mai ales in cele din urma comestibil (am simtit-o pe propria-mi limba) ci, reprezinta o adevarata arta, impresionand placut papilele gustative. De aici am zburat spre:

Pictorul ne impresioneaza ochii zugravind intr-un tablou natura sau surprinzand anumite trairi, imbinand cu maiestrie, si nu oricum, toate culorile - minunata simfonie vizuala; un muzician de geniu, ne mangaie urechile cu partituri deosebite, o combinatie minunata a sunetelor, inlantuite evident neintamplator - tablou muzical viu colorat; un sculptor insufla viata operei sale cu fiecare atingere, ea se naste uneori, in urma contactului nemijlocit - atingerea eleganta a materiei; creatorii de parfumuri amesteca in creuzet, cu multa iscusinta nenumarate substante, incercand nenumarate combinatii menite a ne impresiona placut mirosul.
Mai departe, tot mai departe: prozatorii, poetii, filosofii, sacerdotii, oamenii de stiinta se ocupa si ei minunat in felul fiecaruia, amestecand, imbinand, combinand cuvintele, ideile, gandurile, invataturile, cifrele - toate, cat mai armonios, pentru noi si noi perceptii ale launtrului nostru, pentru ei si pentru noi. Minunat, impresionant, tulburator de cele mai multe ori, insa insuficient!

Cine ramane sa se ocupe, dincolo de simturile noastre, dincolo de perceptiile launtrului - de fiinta noastra profunda, de al nostru suflet - cine?

Simturile-interfata cu mediul ce ne-nconjoara / trairile, perceptiile interioare-interfata cu celelate fiinte, ne sunt mangaiate de marii artistii; insa cine este marele artist, mangaietor al sufletelor noastre?

Cine amesteca genial in creuzetul fiintei noastre, armonios, toate experientele mai mult sau mai putin placute, toate evenimentele intr-o insiruire aparent intamplatoare; cine ne-a asezat si ne poarta pe-a aripilor vanturi in locuri mai mult sau mai putin minunate; cine ne picteaza, modeleaza, ne scrie, incanta, agita, cum nimeni nu o poate face, adancul fiintei?

Este antivirusul acestei lumi-acestui sistem, antivirusul fiintei noastre-ma gandesc la o manifestare dincolo de materie, energie si informatie, este cineva, cineva ce ne poarta cu grija pe aripile vantului, cineva accesibil perceptiei fiecaruia!


http://www.youtube.com/watch?v=u_7iq50XrNI