marți, 23 decembrie 2008

VISUL LUI EINSTEIN

FOTO.1

FOTO.2


FOTO.3

FOTO.4
" Totul e determinat....de forte asupra carora nu avem niciun control. Este determinat atat pentru insecta, cat si pentru stea. Fiinte omenesti, plante sau praf cosmic - dansam cu totii dupa o melodie misterioasa, cantata de la distanta de un flautist nevazut" ( Albert Einstein citat in "Cuvinte memorabile - culese si adnotate de Alice Calaprice", la editura Humanitas)
De curand am intrat in posesia unor materiale audio-video, deosebit de interesante; mentionez "What the BLEEP do we Know Rabbit Hole" sau "Ce naiba stim noi, de fapt_ Descoperirea posibilitatilor nesfarsite de a-ti afecta realitatea de zi cu zi", William Arntz, Betsy Chasse precum si transpunerea in cadrul unui extraordinar documentar, a cartii "Universul elegant" a lui Brian Greene, nu in ultimul rand numeroase materiale diponibile in noul nostru univers virtual.
Am ramas de-a dreptul fascinat, entuziasmat in acelasi timp profund tulburat de noile perspective ce ni le ofera stiinta; totodata, nelipsit fiind de modestie, spun ca am ramas in acelasi timp bucuros foarte, pentru ca foarte multe banuieli, ganduri mai vechi si mai noi ale mele, venite pe diverse cai, prin intuitie, educatie si amestecate-n propria fiinta, au prins contur in urma catorva experimente stiintifice si sunt convins ca vor mai face obiectul studiului multor oameni de stiinta intr-un cadru de interdisciplinaritate.
Nu am sa abund in notiuni, termeni stiintifici, nu sunt de specialitate , insa fascinat fiind de acesta nobila stiinta a naturii-fizica, voi incerca a comunica cateva impresii, usurat fiindu-mi demersul, in contextul in care noua fizica tinde sa se impletesca armonios cu filosofia, muzica, poezia, cu ale noastre credinte profunde.
Asadar, Albert Einstein a urmat in cautarea explicatiilor functionarii universului ce ne-nconjoara, lui Isaac Newton; acesta a muscat la randu-i din marul gradinii edenului postuland teoria gravitatiei (legand astfel cerul de pamant, miscarea planetelor de soare); in sistemul sau lucrurile functionau bine caci si dupa multa vreme de atunci teoria sa este perfect aplicabila; insa....asezat fiind pe o alta pozitie, privind lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva (ma gandesc aici la "concentricitatea evolutiei", nu stiu daca exista aceasta expresie, dar ma gandesc la pasul evolutiv ce-l intreprinde cineva, iesind din cercul predecesorului si trasand el insusi un nou cerc, deschizind privirii celorlalti un nou si mai vast orizont; acest nou cerc il include pe celalat, il poate anula, se poate baza pe el, insa evident marindu-i raza, largindu-i circumferinta, centrul imi permit a spune, ramanand mereu acelasi-setea de cunoastere); revenind, Einstein a reusit in urma catorva ani buni sa fixeze si sa explice gravitatia intr-un alt cadru, mult mai extins; alaturi de ecuatiile lui James Clerk Maxwell, un alt antecesor al sau, apreciat fiind de catre Einstein in egala masura ca si pe Newton, pentru setul de ecuatii ce unifica electricitatea cu magnetismul, fizicinul secolului XX, viseza sa explice modul de gandire a lui Dumnezeu, sa unifice la scara universala cele doua forte: gravitatia si electromagnetismul.
Insa curand se va intrezari limita cercului geniului Einstein si de aici si durerea nerealizarii visului cel mult visat pe perioada intregii sale vieti. Considerat fiind, fizicianul care s-a apropiat cel mai mult de Dumnezeu ( dumnezeul sau, dumnezeul lui Spinoza, un dumnezeu incadrabil filosofiei panteiste, aflat peste tot si in toate, un dumnezeu nepersonal), devine oponentul noului curent aparut in fizica vremii sale, initiat de Max Planck, continuat de Niels Bohr si anume fizica microuniversului, fizica cuantica. Ultimii sustineau imprevizibilitatea componentelor microuniversului, caracterul aleator al manifestarilor microuniversului, hazardul comportamental al microparticolelor, toate in opozitie evidenta cu pozitia lui Einstein vis-a-vis de perfectiunea constructiei totului, de altfel spunand " Dumnezeu nu arunca cu zaruri!"
Imaginati-va va rog un geniu cautand chiar si-n ultimele zile ale vietii sa-si astearna inainte de a adormi, intr-un set de ecuatii, visul cel mult visat pe parcursul intregii sale vieti, in timp ce, mai tinerii fizicieni faceau progrese spectaculoase pe taramul fizicii cuantice; vor apare asadar doua noi mari forte ce explica manifestari ale universului si anume forta nucleara tare si forta nucleara slaba, in timp ce fortele personajului nostru, incep al lasa. Tabloul s-a intregit (vezi Foto.1)
Despre celelalte trei fotografii, se pot asterne pagini intregi. Va voi spune deocamdata mai pe scurt, cu promisiunea ca voi reveni, ca portivit urmasului lui Einstein, considerat a fi Stephen Hawking, o noua teorie apartinand insa sec. XXI aparuse in sec.XX = teoria stringurilor (a corzilor) un nou cerc sau o noua sfera mult mai larga ce-si propune sa inglobeze cele dinainte si totodata ea insasi sa devina punct de plecare pentru altii; si aici ma opresc revenind la citatul lui Einstein, care in ultima parte a vietii retras fiind in propria-i teorie, neglijand oarecum descoperirile din lumea subatomica, totusi are fantastica intuitie si a constata, ceea ce multa vreme dupa el se confirma sau urmeaza a fi confirmat si experimental, aceea ca: intreg universul danseaza pe o melodie inca necunoscuta, la nivelul unor corzi infime, mangaiate de nu stiu cine :), asemeni mainii ce usor, delicat poarta arcusul pe corzile unui violoncel.

BINE ATI INTRAT IN AL MEU UNIVERS......

.............o cautare, o intelegere, o reflectare a celui ce ne-nconjoara