vineri, 30 ianuarie 2009

CER APLECAT

INTRO:
7 planset - zambet 1
6 stropi reci - raze calde 2
5 cenusiu - albastru 3
4 intuneric - lumina 4
3 nori - iertare 5
2 cadere - ridicare 6
1 eu - Dumnezeu 7


Cer aplecat, astazi mult prea obosit si trist, peste noi se-ncovoaie
de cateva zile tot ne plange stropi reci, reci de ploaie,
si plumburiul norilor ce-l fac atat de-ntunecat
privirii noastre devenind mult, mult prea apropiat,
caci el parca sta sa cada!

Acoperit d-un cenusiu voal, al soarelui zambet sta acum ascuns
ochilor, ce nu mi-i mai pot clati-n nemarginirea albastrului senin,
il simt, il simt atat d'aproape insa, dincolo de norii azi de nepatruns,
primind din inaltul linistit, astazi ai cerului lacrimi-picuri reci,
dar razele tale le port in gand, mereu incalzindu-ma lin.

Cer aplecat, acum in fata ta umil...Doamne
in aste zile cand greu m-ai pus la-ncercare,
iertare, iertare furtunii de cuvinte reci, peste a catorva
varsat-am far' prea bine a cugeta; ridica-mi norii, curata-ma, lumina-ma,
a ta prezenta necesara ma inspira, caci stau mereu a / ma ridica!

Zambetul soarelui a-l revedea, lumina ta, lumina acestuia si altora a o cuvanta!