marți, 24 martie 2009

TEMPLU-N PRABUSIRE

TEMPLUL - sufletului nostru
- unui gand
- unei constiinte mult prea inalte
- comunitatii umane, vietii

si ce va ramane dupa el...un simplu nume...sau FIINTARE!

Sunt in miscare, pe strada pasind, obosit de prea multe ganduri fiind, ating o deosebita necunoscuta stare,
din mine pentru cateva momente, in lume jur imprejur o bucatica aruncata, smulsa din mine simt:

Furnicar azi la zenit batut de soare, pe-o traiectorie inselator aparent haotica,
vazand care incontro miscandu-ne fiecare, o tainica adiere a rupt purtand din noi o bucatica...am prins-o din toti pentr-o clipa-am gustat, un cheag de ganduri, vorbe si trairi, constiinta universala, din partea multora prea mare agitatie simtind, caci in aste vremuri criza-te coboara la nadir, m-am tulburat...pe loc am regurgitat = in
templul de astazi al comunitatii umane!

O parte a fetei fiindu-i azi dimineata minunat curatata, pe-o raza spalata de ploaie-a primit de la soare un nou sarut de-ndata, nici el mai prejos nu se lasa si raspunde...albastrului acum senin, cu-n proaspat al ierbii crud, buze verzi spre soare-naltand,
iara noi ce facem? azi nu ne multumim a-l calca doar in picioare, casa a noastra flegmuita-n fiecare zi cu gunoaie, i-am devenit eczeme cu buna stiinta lipsiti fiind de propria-i constiinta, fost paradis acum aflat in destramare, totul tinde iar sa se manjeasca mai mult ca nicicand = in templul vietii - albastru pamant!

Pneuma ce toate animi, a omului mai putin proprie constiinta, alegerea neintinandu-i-o,
in suflet, cuget si in gand, doresti in el mereu sa te-activezi, insa doar potrivit a lui dorinta,
tu sufli in continuare viata pe pamant, copilului tau viata inspirindu-i-o,
il cureti, il lumini, a simti tainica adiere purtand a ta prezenta,
cu toate ca-n mai totdeauna te vede si-ntelege, far' a te impune el mai mereu altceva alege - departe de tine iluzii desarte, = din templul constiintei tale mult prea inalte, pentru vesnicie, incepand de aici alege a se retrage!

Pasesc in continuare, ma retrag in mine-ntreg,
cu mult insa mai odihnit, ma bucur ca sunt in miscare,
ca-mi aud pasii, in vacarmul ce ma-nconjoara, sub albastrul cerului senin,
in templul sufletului meu, doresc a te purta mereu, constiinta mult prea-nalta,
de ale tale manifestari in continuare am sa ma minun,
templu noilor ganduri pregatit mereu s-astern!