sâmbătă, 24 ianuarie 2009

FANTEZIE VIE - VIE FANTEZIE

INTRO: Universul ce ne-nconjoara se pare ca nu poate fi cunoscut in intregime, exclusiv cu ale stiintei instrumente, cum de altfel noi insine, unul pe celalalt nu vom putea profund a ne cunoaste, limitandu-ne doar la ceea ce vedem, fara a sonda nemarginirea respectiv intelege fiinta si pe alte cai.


Pasesc incet, cufundat in sinea-mi, pe-o alta cale-
in linistea serii imi aud pasii calcand insa acelasi drum
inspir profund lumina lunii ce-n asta seara nu-i oricum
si obosit fiind distanta spre casa-mi pare atat de mare.


Dar ce zaresc in departare? la colt de drum - mie uimire mare!
ma vad pe mine, cel de dimineata, grabit fiind - ma departam de casa,
spre munca, gand si pasi indreptandu-ma, uitam rasaritul minunat a-l privi,
ma aliniam celor multi ce ziua si-o incepeau a se grabi.

Pe mine insa nu cred ca m-a vazut, probabil ca mi-asi fi amintit, sau poate...

Dar ce mai vad? uimire si mai mare, si ce asemanare-
pe mine cel de ieri privind la cel de alaltaieri
si totusi tare ciudat caci nimic nu-mi amintesc din ceea ce s-a-ntamplat,
cu atat mai mult cu cat imediat, mai vad - pe mine sau un alt
pasind pe o alta cale existenta intre blocuri, de care eu inca n-am aflat.

Trecut si viitor - vazute viu in ceas de seara - prezentul meu
acelasi fir, momente diferite?
sau/si existente pe fire deosebite, impletite numai d'un unic zeu,
din a carui tesatura, mi-a permis acum sa ies eu -uimit si cuminte.

Pe tine cand te pot vedea, pe tine da!
sau poate demult facut-o-am deja, fiindu-mi dat?
Acum doresc insa a te revedea, pe tine cea de ieri, de astazi si de maine!
au oare am facut-o pe o necunoscuta cale altadat?
Insa acum, acum doresc a te vedea!

Acolo unde stiinta, in acest imens univers, inca nu poate ajunge
Un vers ascutit, necunoscutu-l parcurge, spre neant: a-l strapunge!
S-acolo unde ochii, ce se cunosc, insa nu se pot intre ei inca privi
Cateva dulci cuvinte, vibrand puternic, spre zidul neincrederii: a-l zdrobi!