luni, 16 martie 2009

OMULE

La-nceput ai fost un gand, de dragoste hranit, desprins dincolo de febrila-i dorinta,
asezat din palme pe pamant, pe necunoscute minunate cai, chemat din sinea-i la fiinta.

O faptura mult prea minunata, tesuta in pantecul mintii sale-lumina nascatoare,
fiecare celula fiindu-ti numarata, un templu vesnic gandului i-a fost oferit indata,
spre a locui impreuna, nedespartiti vreodata, intr-o suprema libertate neintinata,
primind acea pura si originara calitate, liber arbitru-sfanta si puternica alegere!

Te-ai gandit macar o clipa, inainte de orice, catre tine, catre altii, inainte sa inspiri, sa te misti, si sa afirmi, despre lume, univers, despre lucruri cu sau far' de-nteles,
ca ai fost asezat in intrega creatie, mai presus de alte fiinte, ingeri, heruvimi si serafimi?
de constiinta cea prea-nalta, tu, tu ca partener iubit si-nteligent ai fost ales!

Omule, cel plin de 'nalta fiinta, de cum in lume ai intrat, clepsidra timpului tau s-a rasturnat,
fiecare graunte fiindu-i dinainte numarat, insa te rog a nu trai cu iluzia ca aici totul s-a terminat,
caci timp suficient ti s-a acordat, sa alegi vesnicia a o incepe inca de aici!


La-nceput ai fost un gand, o faptura devenit, mult prea minunata,
te-ai gandit macar o clipa, omule cel plin de 'nalta fiinta,
timp suficient ti s-a acordat, vesnicia sa alegi a o incepe chiar d'aci?