luni, 2 februarie 2009

GANDURI

Credeai ca nu te simte nimeni, in mintea-ti sa patrunda,
sub adapostul tacerii, iti ascultai propriile ganduri
si lesne puteai ucide pe oricine, netulburat fiind de vina,
caci credeai c-ale tale ganduri, iti apartin, le cunosti doar tu, atat de siguri!


Caci tu-ti oferi propriile ganduri, fara a sti, jur imprejuru-ti raspandind
intunericul cugetului tau, c-o viteza-ntrecand-o pe cea a luminii
sa fii atent te rog, ce cantitati arunci din tine
caci e posibil ca-ntr-o zi, sa le-ntalnesti si uimit a zice: sa fiu eu, acel cineva din mine?


PS: la un moment dat s-ar putea sa fii pus, mai intai, fata-n fata cu tine, si... cu ale tale ganduri!