sâmbătă, 10 ianuarie 2009

CREDINTA MEA (1)

Pornesc acum, de la transpunerea in cadrul unui fascinant documentar a unui bestseller tradus si in romana - "UNIVERSUL ELEGANT" de Brian Greene, fizician si scriitor (editura Humanitas -2008), pasind usor, pe drumul ce mi-l intinde fratia filosofiei si a stiintei, spre a-mi contura si defini, exprima in timp credinta.

Voi continua postarea din data de 23.12.2008 -"Visul lui Einstein" Brian Green ne prezinta universul ca fiind asemeni unei masini codate; in care aproximativ 20 de numere, valori, constante fundamentale ale naturii, confera caracteristicile universului ce-l percepem. Spre exemplu: masa unui neutron, rezistenta gravitatiei, forta electromagnetica, fortele nucleare slaba si tare etc.
Ne putem asadar imagina un tablou de bord, un panou de control:

Cand se regleaza butoanele acestui panou cu valorile precis stabilite, corespunzatoare fiecareia dintre cele 20 "constante", masina va produce universul pe care-l stim si-l iubim.

Daca am putea (si bine caci mai bine nu) ajusta reglajele masinii, schimband valorile prestabilite, consecintele ar fi dramatice, s-ar produce nenumarate erori ce ar conduce la disparitia minunii. ( :) bine ca nu suntem noi aceia care avem controlul butoanelor)

Oamenii de stiinta se intreaba "ce anume exact din natura (sic!) regleaza atat de precis valorile acestor 20 de constante?"

Un raspuns plauzibil pana la proba contrarie, ni-l ofera Brian Greene: "extradimensiunile din teoria stringurilor"; din vibratiile corzilor se produce totul, materia cu ale sale proprietati, asistand cu totii astfel unei adevarate simfonii cosmice. Aceasta teorie si-a propus de la-nceput sa rezolve conflictul existent intre lumea subatomica caracterizata prin fluctuanta si imprevizibilitate-fizica cuantica si lumea prezenta la scara mare, imaginea despre spatiul neted-fizica teoriei relativitatii. Astfel, savantii doresc si incearca cel putin sa puna ordine in lumea subatomica, prin noi si noi descoperiri pe taramul fizicii cuantice, in incercarea cum spuneam de a o armoniza cu lumea prezenta la scara mare, de care s-a ocupat Einstein, realizand visul acestuia de unificare a tuturor fortelor.

Omul... o fiinta, o existenta deosebita, o manifestare in diversitatea formelor de exprimare, o exprimare in diversitatea formelor de manifestare!

"Modurile diferite in care vibreaza un string confera particulelor proprietati unice (masa, sarcina etc)"; ceea ce ne diferentiaza pe noi, unii fata de ceilalti, posibil sa fie modul unic fiecaruia, in care aceste corzi, impletiti fiind si noi din ele, vibreaza. Corzile unui violoncel pot vibra la frecvente diferite creand astfel toate notele muzicale individuale, la fel vibrand si stringurile in moduri diferite creand particulele fundamentale naturii si componenta fiecaruia dintre noi; noi insine s-ar parea ca suntem o adevarata simfonie (mai mult sau mai putin armonioasa cu ea insasi, cu cele din jur).


Deocamdata aceasta teorie a stringurilor (nu doresc sa abund in prea multe explicatii, va recomand vizionarea documentarului) se mai situeaza inca preponderent pe taramul filosofiei (interesant foarte, ca astazi asistam unui nou si deosebit tip de filosofie, filosofia stiintifica, ambele parca hranindu-se reciproc, una venind in ajutorul celeilalte si unui nou comportament din partea lumii stiintifice, acela a aplecarii spre perceptele filosofice/existentiale).

Insa Organizatia europeana pentru cercetari nucleare (CERN) va pune in functiune, anul acesta, Large Hadron Collider (LHC), un accelerator de particule gigantic, destinat descoperirii secretelor crearii Universului. Cu ajutorul acestui mecanism, cercetatorii spera sa gaseasca bosonul Higgs, o particula instabila numita si "a lui Dumnezeu", pe care multi au studiat-o fara sa o fi vazut vreodata, astfel s-ar face un pas important dinspre fizica teoretica, de pe taramul filosofiei inspre fizica experimentala.

Priviti urmatoarea formula:

:):)...prezinta o multime de variabile, parametri...este celebra functie gamma apartinand lui Leonhard Euler (matematician elvetian 1707-1783), punct de plecare in realizarea marelui vis.

Aceasta formula nu este ultima, de la ea s-a plecat in redactarea teoriei stringurilor, mai pe altadata voi dezvolta putin despre teoria superstringurilor sau teoria M, si probabil va servi si altora...Insa fi-va o formula, o egalitate pentru campul infinit al valorilor ce pot fi atribuite variabilelor, parametrilor componente, ce va genera un rezultat, raspuns starii de fapt a lucrurilor in atari conditii la un moment dat.

Imaginati-va insa va rog, indiferent care fi-va aceasta formula, ecuatie a totului, ma gandesc ca ei ii este atribuita o singura valoare unica, fiecarui element in parte aceeasi, aceeasi, insa proprie fiecarui parametru, variabila, valoare egala cu insasi rezultatul: 10 ZECE!-pentru casa noastra! Asemeni jocului la ruleta ce permite nenumarate combinatii, cel ce trage maneta nu o face la noroc "Dumnezeu nu arunca zaruri!" (A. Einstein), ci cunoaste dinainte combinatia optima pe care o aplica, o ingheata universului nostru-uman, oferindu-ne totusi lumina si caldura; asemeni combinatiei unui cifru deosebit de complex, lumea noastra ni se deschide aplicandu-i-se o singura combinatie, neanuland insa infinitatea celorlalte combinatii ce deschid altele pentru altadata.

Inchei acum incercand a ma exprima, gandindu-ma la urmatoarea parabola:

Imaginati-va va rog un tanc de cativa ani care gandeste, ca fiind ajuns pe un varf de deal, unde i se arata o panorama fantastica, se poate desparti pentru o perioada de universul familial si familiar, traind si bucurandu-se de ceea ce necunoscutul ii ofera gratuit si-l ademeneste cu ale sale frumuseti. (rasarituri, apusuri de soare, zile si nopti calde, fructe jur-imprejuru-i, dar mai minunat privelisti fantastice, pana si casa ce de la mare departare o zareste, pierduta printre multe altele), el care era acolo nu-si putea imagina astfel de privelisti deosebite ce i le confera acum noua perspectiva; in acest timp ai sai parinti il cauta disperati in juru-le; el care pentru ei reprezinta totul, care a fost asteptat cu mult inainte de a le patrunde fizic in casa (prin pregatirea camerei, prin pregatirea patutului, prin cumpararea jucariilor...) acum a disparut, nu le mai este aproape, le-a parasit casa inainte de vreme. Schimbarea mediului/universului si odata cu acesta a legilor firesti dupa care ar trebui sa creasca/dezvolte tancul nostru, nu numai ca ii pun viata in pericol insa il priveaza de grija/protectia celor ce-l iubesc, celor ce prin educatie l-ar putea forma ca adevarat om, capabil sa aprecieze, sa inteleaga frumusetile ce inca de prea timpuriu acum l-au ademenit.

Asadar ma gandesc ca n-ar trebui a ne aventura prea mult, ademeniti fiind de frumusetile necunoscutului, cand inca acasa mai sunt multe de invatat spre a deveni adevarati oameni, sub atenta grija si educatie pe care o ofera cel ce nu arunca zaruri.