Nevazut d’afara - de nimeni cunoscut,
Singurul sedea-n-tuneric - inauntru puternic vibrand,
Totului din el ceva lipsea - din afara curat a simti:
Iubire… dupa ea tanjind, gata pregatit pentru ea a se jertfi,
indata s-a pregatit de nascut - lumina!
Minunat d’atunci continua a se desface-n fasii - in astri, sori, stele, si fiinte mii,
Lumina astazi pe toti si toate le cuprinde – ale sale manifestari mereu a ne surprinde,
si totodata aminti far’ a constrange – intunericul sau lumina a alege,
a primei alegeri reziduu sau a primei jertfe: lumina lumii – lumina vietii!
Te-ai intrebat tu oare, a iubirii libera manifestare,
Prin ai tai ochi, lumina alba capata culoare?
Iubito… tu fi dara mie - dulce lumina, din tine sa m-aprind,
Iara eu tie - vie faclie, iubirii sa ma-nchin!
Frumoase ganduri spuse in versuri :) imi plac in mod deosebit ultimele doua :)
RăspundețiȘtergere