Izvorul nopţii
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
LUCIAN BLAGA
miercuri, 24 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prima data cand am citit poezia asta a fost in clasa a 6-a cand eram la Calistrat Hogas... dulci amintiri...
RăspundețiȘtergerehttp://psychometricwannabe.weblog.ro