Ceva condamnă visele în noi
Ceva le ţine captive prezentului şi doară lui!
Azi să-l deschidem înspre mâine, însă lipsiţi vă rog de griji
Căci ele întemniţeză visele în noi
Le ţine prizoniere prezentului şi doară lui.
Peste a lumii maree neagră, azi… un pescăruş mai zboară
Dans alb ochilor desenează, sufletului eliberează - visul frânt
prizonier prezentului tulbure, prezentului doară,
Gândurile toate aşează, de le poartă-ndepărtarea albastră-nspre mâine,
viitorului poartă – visul scapă grijilor mormânt.
miercuri, 24 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu