Moare misterul în mine – mor şi eu
Moare magia în mine – mor şi eu
Moare Dumnezeu în mine – mor şi eu
Nu încercaţi a-i ucide, cu toate că
M-am nascut a mia oara – în mine au ramas mereu
Căci fără ei nu sunt eu!
Moare misterul în mine – mor şi eu
Moare magia în mine – mor şi eu
Moare Dumnezeu în mine – mor şi eu
Am murit de prea multe ori, învăţând
a mă naşte încă o dată – în mine au rămas mereu
Căci fără ei, căci făr' de ei nu pot fi eu!
sâmbătă, 20 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dumnezeu e nemuritor .... asa esti si tu!
RăspundețiȘtergereAsa sunt si eu!
Trupul?! El se dezintegreaza in momentul in care ne debarasam ca suflete de el, insa noi ... noi traim vesnic!
Suntem vii ...asa esti si tu!
Buna, Iulius!
RăspundețiȘtergereCa intotdeauna, versurile tale ma odihnesc..
Abia azi mi+am dat seama ca nu ma trecusem si eu la prietenii tai, sa mi fie rusine...
multumesc si pt Morricone, la serviciu am pe PC cred ca vreo 10 melodii, place mult si colegei mele de birou si ii pun de multe ori. Ieri de dimineata chiar i-am pus si era bucuroasa!!
Ma bucur ca iti place si tie.
WE placut in continuare!!
Multumesc pentru prezenta, cuvinte
RăspundețiȘtergereDar tu pe unde mai esti, prezenta ta a cam disparut din drumurile noastre! Stai la fereastra si te uiti la trecatori?!!! :) !!
RăspundețiȘtergereEu am avut mult de treaba pe aici, poate ai citit si tu, dar sa nu crezi ca nu am remarcat ca te ai uitat la noul meu blog, si atunci, desi inchisesem si usa si amandoua ferestrele, le am deschis pe toate larg, fara jena !!! Multumesc!!