luni, 20 aprilie 2009

STIATI CA...

...in a saptea zi a creatiei s-a odihnit, obosit fiind nu de cele sase zile minunate de munca, cat mai ales de gandul celor viitoare, El care de la-nceput le cunoastea pe toate, cele ce aveau sa urmeze; in a saptea zi, dupa nasterea a toate, s-a jertfit pe sine, prin al sau fiu, cu mult mult inainte ca om sa fi stiut, intrand mai apoi in odihna, chemand pe fiecare in odihna sa...n-a dorit a fi singur!

...dincolo de inalta fiinta facatoare de minuni, El a fost mult prea minunat in ipostaza de om; El, cel care a inviat pe altii, el in ziua sacrificiului, a fost cuprins de teama, frica de moarte, de cele ce aveau sa-l astepte; omul din El, se ruga "sa treaca de la El ceasul acela", "departeaza de la mine paharul acesta" si extra-ordinar arata "totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu" (ce lupta in El intre om si zeu, zeul cedeaza omului totul, castigandu-l pentru vesnicie - ce lupta in noi...); om - oamenilor sa arate, fiecaruia in parte, ca prin orice a trecut, exemplu oferind noua, in toate ce le trecem- ca se poate... nedorind a te lasa singur!

...aici face tot ce-I sta in putinta, insa niciodata peste a ta vointa-libera alegere, sa te aibe alaturi de sinea-I in aceeasi odihna; orice, orice, chiar orice.....peste ale tale interpretari, legate de bine sau rau, in putinul timpul de aici, insa ce se va dovedi a fi determinant; orice pentru a nu te lasa singur, departe de a sa odihna!

Niciodata singur...



Peste aspectul prozaic, prin aceste exprimari multe necunoscute ale vietii se pot lumina, descoperind raspuns, dincolo d'ale noastre multe interpretari...

Un comentariu: