IN TINE-MI PUN TOATA SPERANTA...

In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
-De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspantii, de salcii umbriti,
Si ziua de maine, cu noii-veniti
Ce rad pe mormantul defunctei Dureri ...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom -Din goluri in goluri pribegi,
S-ajungem in tara in care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albastrul din zari ...
Si-acolo,
- gradina in care nu cresc
Decat matragune,
Cucute
Si laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albastrul ceresc! ...

Ion Minulescu

Multumesc...

CASA NEAMULUI ORTODOX

Într-o lume în care copiii învaţă de la dumnezeul ecranelor, unde părinţii sunt creştini doar în zi de mare sărbătoare, în care a vorbi despre mântuire pentru mai toţi devine ruşine, unde valorile morale nu mai sunt de preţ nici măcar în ale copiilor manuale, într-o lume în care altruismul, până şi iubirea devin atât de uşor suspectate de neregulă, unde nu se mai oferă decât cu interes, în care iubirea nu îmbracă toate formele de manifestare, exprimată fiind unui cerc tot mai restrâns de persoane, unde egoismul se aşează la baza noii ordini mondiale, unde a trăi bine se învaţă a te gândi doară la tine, cineva totuşi se gândeşte la toţi.

În apropierea Casei Poporului se va ridica în curând o clădire mai înaltă decât aceasta, ce va deţine spaţii de cazare, parcare subterană, numeroase lifturi, spaţii comerciale, întregul complex purtând denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului şi se estimează a costa cca. 400 milioane euro, investiţie ce va fi susţinută de banii contribuabililor, amortizată în timp pe parcursul a câtorva generaţii de suflete eutanasiate.

Retineti va rog: Dumnezeu nu-i simbol şi nu vine a se întâlni cu omul la mall, iar în plină criză aceasta nu reprezintă o altă formă de tupeu pe bani publici?

PESTE A LUMII...

Ceva condamnă visele în noi
Ceva le ţine captive prezentului şi doară lui!
Azi să-l deschidem înspre mâine, însă lipsiţi vă rog de griji
Căci ele întemniţeză visele în noi
Le ţine prizoniere prezentului şi doară lui.

Peste a lumii maree neagră, azi… un pescăruş mai zboară
Dans alb ochilor desenează, sufletului eliberează - visul frânt
prizonier prezentului tulbure, prezentului doară,
Gândurile toate aşează, de le poartă-ndepărtarea albastră-nspre mâine,
viitorului poartă – visul scapă grijilor mormânt.