STIATI CA...

...in a saptea zi a creatiei s-a odihnit, obosit fiind nu de cele sase zile minunate de munca, cat mai ales de gandul celor viitoare, El care de la-nceput le cunoastea pe toate, cele ce aveau sa urmeze; in a saptea zi, dupa nasterea a toate, s-a jertfit pe sine, prin al sau fiu, cu mult mult inainte ca om sa fi stiut, intrand mai apoi in odihna, chemand pe fiecare in odihna sa...n-a dorit a fi singur!

...dincolo de inalta fiinta facatoare de minuni, El a fost mult prea minunat in ipostaza de om; El, cel care a inviat pe altii, el in ziua sacrificiului, a fost cuprins de teama, frica de moarte, de cele ce aveau sa-l astepte; omul din El, se ruga "sa treaca de la El ceasul acela", "departeaza de la mine paharul acesta" si extra-ordinar arata "totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu" (ce lupta in El intre om si zeu, zeul cedeaza omului totul, castigandu-l pentru vesnicie - ce lupta in noi...); om - oamenilor sa arate, fiecaruia in parte, ca prin orice a trecut, exemplu oferind noua, in toate ce le trecem- ca se poate... nedorind a te lasa singur!

...aici face tot ce-I sta in putinta, insa niciodata peste a ta vointa-libera alegere, sa te aibe alaturi de sinea-I in aceeasi odihna; orice, orice, chiar orice.....peste ale tale interpretari, legate de bine sau rau, in putinul timpul de aici, insa ce se va dovedi a fi determinant; orice pentru a nu te lasa singur, departe de a sa odihna!

Niciodata singur...



Peste aspectul prozaic, prin aceste exprimari multe necunoscute ale vietii se pot lumina, descoperind raspuns, dincolo d'ale noastre multe interpretari...

FIAT LUX

Nevazut d’afara - de nimeni cunoscut,
Singurul sedea-n-tuneric - inauntru puternic vibrand,
Totului din el ceva lipsea - din afara curat a simti:
Iubire… dupa ea tanjind, gata pregatit pentru ea a se jertfi,
indata s-a pregatit de nascut - lumina!

Minunat d’atunci continua a se desface-n fasii - in astri, sori, stele, si fiinte mii,
Lumina astazi pe toti si toate le cuprinde – ale sale manifestari mereu a ne surprinde,
si totodata aminti far’ a constrange – intunericul sau lumina a alege,
a primei alegeri reziduu sau a primei jertfe: lumina lumii – lumina vietii!

Te-ai intrebat tu oare, a iubirii libera manifestare,
Prin ai tai ochi, lumina alba capata culoare?
Iubito… tu fi dara mie - dulce lumina, din tine sa m-aprind,
Iara eu tie - vie faclie, iubirii sa ma-nchin!

BUCURIE

"Eli, Eli, lama sabactani?"

Cat de mult, cat de mult, omul acesta se aseamana noua, fiecaruia dintre noi!
De cate ori nu am strigat si noi asemeni Lui, aceleasi cuvinte catre El?

Minunat cum aceasta fiinta, imbracand trup, om lasat sa fie, sa vina contact luand direct cu noi - atunci, acum prin ale sale cuvinte, ne-a aratat totul, ne arata totul, totodata promitand, oferind totul!
De cate ori ni s-au inecat toate corabiile, inmormantate sperantele, de cate ori am traversat ape-nvolburate, furtuni sa ne darame, de cate ori ne-am innourat, pentru noi, pentru semeni, ganduri grele intunecandu-ne, de cate ori ne-am ciocnit de ziduri negre, reci, dincolo de care nu credeam a razbate? - de prea multe ori, cu totii!
De cate ori ori nu am strigat si noi la fel, intorcandu-ne spre El? - nu de putine ori!

Rabi, rabi, lama sabactani!

Inainte de a-si indeplini extraordinara misiune, inainte de a rosti ultimele cuvinte: ispasitu-s-a! in mainile tale-mi incredintez duhul! in calitate de asta data de suprafiinta, ma gandesc ca ne arata minunat altceva: in calitate de om, striga catre tatal sau, (extra-extra-extra-ordinara disociere intre cele doua ipostaze), "de ce m-ai parasit" - omul mai arata oamenilor ceva minunat: cand suntem crucificati unei situatii aparent far' de scapare, sa stim totusi dinainte, ca peste cateva zile putem renaste!...altadata invia...


Asadar, va rog de va bucurati... nu numai in aste zile - mereu... incredintati fiind exemplului, mesajului sau!...