sâmbătă, 24 ianuarie 2009

FANTEZIE VIE - VIE FANTEZIE

INTRO: Universul ce ne-nconjoara se pare ca nu poate fi cunoscut in intregime, exclusiv cu ale stiintei instrumente, cum de altfel noi insine, unul pe celalalt nu vom putea profund a ne cunoaste, limitandu-ne doar la ceea ce vedem, fara a sonda nemarginirea respectiv intelege fiinta si pe alte cai.


Pasesc incet, cufundat in sinea-mi, pe-o alta cale-
in linistea serii imi aud pasii calcand insa acelasi drum
inspir profund lumina lunii ce-n asta seara nu-i oricum
si obosit fiind distanta spre casa-mi pare atat de mare.


Dar ce zaresc in departare? la colt de drum - mie uimire mare!
ma vad pe mine, cel de dimineata, grabit fiind - ma departam de casa,
spre munca, gand si pasi indreptandu-ma, uitam rasaritul minunat a-l privi,
ma aliniam celor multi ce ziua si-o incepeau a se grabi.

Pe mine insa nu cred ca m-a vazut, probabil ca mi-asi fi amintit, sau poate...

Dar ce mai vad? uimire si mai mare, si ce asemanare-
pe mine cel de ieri privind la cel de alaltaieri
si totusi tare ciudat caci nimic nu-mi amintesc din ceea ce s-a-ntamplat,
cu atat mai mult cu cat imediat, mai vad - pe mine sau un alt
pasind pe o alta cale existenta intre blocuri, de care eu inca n-am aflat.

Trecut si viitor - vazute viu in ceas de seara - prezentul meu
acelasi fir, momente diferite?
sau/si existente pe fire deosebite, impletite numai d'un unic zeu,
din a carui tesatura, mi-a permis acum sa ies eu -uimit si cuminte.

Pe tine cand te pot vedea, pe tine da!
sau poate demult facut-o-am deja, fiindu-mi dat?
Acum doresc insa a te revedea, pe tine cea de ieri, de astazi si de maine!
au oare am facut-o pe o necunoscuta cale altadat?
Insa acum, acum doresc a te vedea!

Acolo unde stiinta, in acest imens univers, inca nu poate ajunge
Un vers ascutit, necunoscutu-l parcurge, spre neant: a-l strapunge!
S-acolo unde ochii, ce se cunosc, insa nu se pot intre ei inca privi
Cateva dulci cuvinte, vibrand puternic, spre zidul neincrederii: a-l zdrobi!

luni, 19 ianuarie 2009

NU PIERDETI... VA ROG... DETALIILE

Un videoclip tulburator! O persoana, da, o persoana ce te emotioneaza profund, ce te rascoleste, totodata intarindu-ti credinta potrivit careia, aparent paradoxal veti vedea, nimic, da, absolut nimic nu este intamplator, chiar si Mihaelei Mihaescu ( persoana din videoclipul urmator)

http://www.youtube.com/watch?v=EwbpjNsOXZ4

Pana mai ieri credeam, potrivit proverbului german, ca doar "diavolul se ascunde in detalii", adica acolo unde te astepti cel mai putin, printre tot felul de fleacuri carora esti tentat sa nu le acorzi nicio semnificatie.
Astazi constat, privind la Mihaela Mihaescu, ca detaliile ne vorbesc mult, foarte mult, chiar frumos... si despre altcineva!

O eroare a destinului, o greseala in proiectare, o hiba apartinand marelui proiectant, designer?
NICIDECUM!

Cand reusim a contempla incredibila diversitate si complexitate a vietii, inevitabil ni se trezeste in minte urmatoarea intrebare: este ea oare rezultatul unor accidente? forte naturale nedirectionate, actionand la intamplare? sau reprezinta efectul unei cauze prime si inteligente, efectul unui plan, a unei actiuni ce prezinta sens si scop, rodul unui proiect/design.

Biochimistul Michael Behe (an American biochemist and intelligent design advocate) pune la indoiala ideea potrivit careia, procesele naturale, aleatorii, pot asambla structurile complexe din interiorul celulelor vii. Investigand sisteme biologice complexe, ce par a sfida explicatiile date de selectia naturala si evolutie, acesta l-ar face pe Darwin sa-si reconsidere teoria, pe taramul noilor descoperiri in lumea geneticii: "sunt tot atatea masini moleculare in organismul uman, cate functii sunt, pe care corpul trebuie sa le faca" (Jed Macosko - molecular biologist) - auz, gust, miros, coagularea sangelui, actiuni legate de circulatie, respiratie, raspunsuri imune etc. toate reclamand existenta unor adevarate masinarii, FANTASTIC, vazute la o scara infima, si asemanand unor mecanisme PROIECTATE!
Biochimistii zilelor de astazi folosesc electron-micrograme pentru identificarea partilor componente si structura 3D a diveselor formatiuni din corpul uman; REZULTATUL - o adevarata minune inginereasca la o scara miniaturala; aceasta complexitate moleculara ireductibila (fiecare piesa, element este indispensabil angrenajului pentru realizarea unei anumite functii, si extrordinar respecta o anumita ordine in definire) a fost denumita de M. Behe -"masina moleculara".

Si totul culmineaza cu structura ADN-ului, un adevarat cod chimic=limbaj al vietii! INFORMATIA genetica? sursa informatiei genetice stocate in ADN? viata nu apare la intamplare si nu apare sa se manifeste la intamplare!

Bill Gates a spus ca ADN-ul pare a fi un program de computer insa numai ca el este cu mult mai complex decat am fi noi in stare sa construim!
Nu exista se pare in universul cunoscut noua, nicio entitate care sa stocheze si sa proceseze mai multa informatie, mai eficient decat molecula de ADN. Cele patru elemente ale acestuia Adenina, Citozina, Guanina si Timina se inlantuie pentru fiecare organism viu, intr-un mod unic si-n acelasi timp c-un aranjament specific care le permite sa descrie instructiuni sau informatii detaliate, asemeni literelor ce sunt numai intr-un anumit mod asezate spre a forma o propozitie cu inteles; si ganditi-va va rog ca o secventa completa de ADN uman contine 3.2 miliarde caractere individuale ce nu sunt aruncate la intamplare. (asemeni universului, caramizile fiintei noastre, nu sunt asezate la intamplare).

Se pare ca suntem purtatori de informtii, ca suntem scrisi demult in "cartea vietii", totul este scris sa functioneze, ceea ce insa cred a nu fi proiectat este in schimb o anumita proprietate/functie unica a sistemului, comportament unic al sistemului uman in atari conditii, si anume, in ciuda tuturor conditionarilor interne sau externe, ca suntem sau nu in scaunul cu rotile, LIBERTATEA, LIBERTATEA ALEGERII lui o sau 1. (oricat de mare/puternica ar fi determinarea/constrangerea, multi au ales chiar sa moara pentru a apara o cauza, o credinta, un principiu, pentru adevar).

DINCOLO de mecanismul acesta complex ce-l reprezinta corpul uman, un adevarat proiect, exista ceva ce transcende lumea microscopica, lumea geneticii - ceva ce ne face sa ne intrebam, sa cautam raspuns, sa negam sau sa afirmam, sa alegem...

REVIN la Mihaela Mihaescu crezand ca ea nu reprezinta rezultatul unui accident, cum spuneam la inceput; informatia mamei si a tatalui, suflata de-o rece adiere, au facut ca Mihaela sa apara asa, sa ne comunice asa, si comunica MULT- tulburandu-ne si trezind in noi apreciere pentru ea si altii asemeni ei totodata multumire pentru proiectant, care alege forma fiecaruia, nedeterminanta insa si pentru manifestarea noastra! Mihaela este asemeni noua, poate chiar mai atenta la detaliile din juru-i!
Eu citesc in ochii, in glasul ei, in vorbele sale - frumusetea si sensibilitatea designer-ului.
Mihaela am inteles este o persoana deosebit de inteligenta, dotata cu o intuitie aparte, ca doreste sa infiinteze la Dumeni, comuna George Enescu, judetul Botosani, primul Centru de Viata Independenta din Romania, sa ajute semenii asemeni ei - comportamentul ii apartine exclusiv, sunt alegerile ei minunate!

"Eu sunt un om fericit pentru ca, intr-o societate ce nu a fost si nu este inca pregatita sa ma accepte ca om, din pricina fotoliului rulant cu care ma deplasez, mi-am implinit visele, mi-am pastrat demnitatea, imi ajut semenii", spune Mihaela.

Minunat! "Am intalnit si romani fericiti", unul chiar in scaun cu rotile.
O lectie cutremuratore de viata!
Si cand ma gandesc.....ca puteam sa nu fiu!
Multumesc c-am luat parte la acest minunat spectacol al vietii.
Nu pierdeti va rog detaliile! nu...nu le pierdeti.

joi, 15 ianuarie 2009

Interviu cu "stapanitorul acestei lumi" (1)

Am primit ieri un material deosebit, apartinand lui Octavian Paler - poet, jurnalist, eseist- multumesc celei ce mi l-a trimis.

Alaturi si in finalul multor fraze pline de intelepciune am gasit "Interviu cu Dumnezeu".

Alaturi si in finalul catorva cuvinte de-nceput, batute-n tastatura, lipsite de intelepciune mai degrab grabite pentru cele ce vor urma pe ecran a se asterne, am imaginat un interviu cu o alta mare fiinta.

Nu ma asteptam din partea-ti la asa ceva! Ma bucur. Te ascult, insa da-i drumu' repede ca n-am timp, trebuie sa ma mai ocup de multi altii! La tine am sa mai revin cu alte ocazii.
De ce stai ascuns privirii, cugetului omului, in timp ce esti prezent jur imprejuru-i uneori in mintea-i? Cum arati?
Depinde de cine ma vede, tinere. In cartea mea figurati cu totii, cei ce ati fost, ce sunteti si veti mai fi intrand in asta lume, fiecaruia ma voi arata cel putin o data si prezent da, da in fiece zi fi-voi prezent fiecaruia dintre voi, caci nu am timp de pierdut, pe voi a va pierde! Cat traiti?, cat vi se acorda?, saizeci, saptezeci in cazul cel fericit; putin, foarte putin iara eu trebuie sa va castig fiindu-va aproape zi de zi; neavand prea mult timp cu voi aici, insist dragilor mereu la voi constient fiind de faptul ca va pot pierde sau castiga chiar tocmai si la final, sunteti atat de slabi, atat de vulnerabili!
Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Nu inteleg de ce din randul celor mai multi dintre voi, cei pe care-i castig relativ usor, slujitori de nadejde ulterior facandu-mi-i, ma surprind la un moment dat, unii tocmai la final, pierzandu-i; in schimb din randul celor mai putini, cu care duc lupte dificile, ma bucur cand ajung sa capituleze tocmai la final, eu castigandu-i. Da tinere, totul pentru mine se judeca in termeni de castig - pierdere. Doresc a castiga in cele din urma razboiul in fata potrivnicului meu-miza sunteti voi. Ciudate fiinte mai sunteti, va am pe multi la mana insa, insa...fi-ar sa fie... aveti puterea de a ma surprinde!
Se spune despre dumneavoastra ca sunteti cel mai mare iluzionist al acestei lumi in opozitie flagranta cu prezenta celui mai mare magician.
Tinere ma asteapta un alt interviu! Si multe altele mai importante, nu am timp, promit c-am sa revin!
Numai putin, da, fara magician universul nu ofera nimic altceva decat disperare si iluzie. Potrivit tie daca am luat fiinta in mod accidental, fara niciun plan, si daca existenta noastra ar avea o limita dincolo de care s-ar deschide vidul uitarii, cum, cum asi aduna suficiente motive pentru ca, dimineata din pat a ma ridica, nemarginirea cerului din priviri a o masura? si ce ar mai conta cum iti petreci orele, zilele, anii, si oricat de importante mi-ar fi planurile si activitatile, cum asi putea gasi o semnificatie reala in ele daca tot ce asi face ar fi lipsit de scop, indreptat unui final spulberat in iluzie? nu, nu, o sa mai vorbim.
Aveti puterea a alege si a ma surprinde, insa afla ca mereu am sa va suflu-n ceafa! Miza este imensa!