N-AM TIMP...PENTRU VESNICIE

“Nu am timp, n-am timp decat pentru mine! Timpul reprezintă bani chiar şi pentru mine” – ne spunem poate fiecare.

Şi suntem atât de săraci în timp căci în timp vedem că mare lucru nu prea am făcut iară el ne zboară atât de repede; ajungem la un moment dat, cu sau fără prea mulţi bani dorind-visănd a mai cumpăra ceva timp, dacă nu pentru noi sigur pentru alţii: “nu am avut timp pentru tine iubita mea, fiul meu, fiica mea, nici pentru tine mama…” de aşi mai avea puţin timp l-aşi oferi doară ţie…mai daţi-mi timp vă rog să trăiesc şi-n timpul lor.....

E atăt de uşor să refuzi astăzi pe cineva cu formula “n-am timp, îmi pare rău…” sau poate “ce pana mea mai vrei şi tu?...” la serviciu catre unii colegi, pe stradă în faţa unor persoane, la telefon unui amic, vecinului...semenului ce făr’ a-l asculta, poate are el însuşi nevoie de ajutor, poate de ajutor în a ajuta pe altcineva sau poate chiar pe…..tine

Făceţi-vă vă rog timp pentru cei din jur şi ce veţi constata: VETI CASTIGA MUUULT TIMP!

Căci “încet şi sigur simt că nu-mi mai aparţin…şi timp din timpul meu ofer altora primind… trăind din timpul lor… şi din acel moment am început a gusta… din veşnicie” – ce bine ar fi dacă ne-am spune fiecare!