duminică, 22 martie 2009

CARE ESTE CONSTANTA VIETII TALE?

Grea intrebare! Asemeni celei pe care Pilat din Pont a adresat-o lui Isus: "Ce este adevarul?"
Si poate ambele gresit formulate, poate veti simti!

Sa exprim minunat totul..., acum foarte greu imi este,
din mine spre afara, d'afara-nspre mine, mereu pasi mai mult a-ntelege,
si cum ai putea-o face, cand inca o parte din tine,-n posesia altuia, pentru moment iti lipseste,
ceea ce simt insa, pentru totdeauna nu-i simpla poveste!

Dincolo de placutele, minunatele momente ale vietii, petrecute voi cu voi insiva, fie in compania cuiva, in tovarasia prietenilor, in prezenta celor mult dragi, dincolo de momentele mai putin placute ale aceleasi vieti, momente in care suferi pentru tine, plangi pentru altii, plangi si suferi alaturi de altii, care/ce/cine va ramane constanta vietii tale?

Totul se manifesta-ntr-o continua miscare, de cele mai multe ori fara scapare, viata unuia depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de a altuia, a altora, intr-o lume ce devine din ce in ce mai mica, unde curentii vremii pe multi agita;

poate suntem interconectati asemeni unor neuroni, reflectare unui intreg, unei constiinte ce doreste a trai, manifesta prin fiecare, insa a caror sinapse, devenim din ce in ce mai obositi, mai stereotipi, in noi prezenta sa...a nu se mai simti; impulsurile intre noi nu mai sunt vii, nu mai transmitem catre altii flux de sentimente, trairi adevarate, adevarata iubire; dendritele fiintei noastre sunt tot mai sleite, mai poluate de acelasi spectacol devenit exercitiu zilnic.

Dar in structura ta profunda, nucleul tau ce-ti spune? constanta vietii tale, cine este oare?

9 comentarii:

  1. Cu siguranta Dumnezeu! :)
    Interesanta perspectiva de a vedea lumea Iulius! Suntem neuronii aceluais creier! Mda ...trecuti demult in nefiinta! :))
    Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca unele Constante ale vietii noastre sunt implicite: pentru mine Dumnezeu este implicit, si in interiorul a Ceea Ce Este trebuie sa ma gandesc la Constanta vietii mele... Pentru ca este buna intrebarea... Cred ca sunt doua constante... Este o constanta care ma croieste fara sa fac eu vreun efort si o constanta care imi caracterizeaza felul de a fi ca principiu pe care il urmez...chiar daca uneori o mai iau pe aratura... omeneste, nu??!!
    Trebuie sa ma gandesc bine - de mine cu mine...
    O sa revin...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am dorit mai multe comentarii aici.
    Cine ne confera echilibru in tot si-n toate, cine un zambet ne mai smulge atunci cand avem a plange, cine cu dragoste ne mustra, indruma, cand ne simte pasind pe aratura, furati fiind de spiritul de turma, cine ne ridica cand ajungi a nu-ti mai dori nicio clipa, cine-ti este acelasi in orice moment al vietii cand de cele mai multe ori nu simti acestea...nu este iluzie, dorinta ci este prezenta, alegere!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt un om care vorbeste cu ceea ce numim Dumnezeu in fiecare ora a vietii mele... Uneori ma satur de atata clarauz si clarvaz... Si simt ca Dumnezeu ma intelege... De aceea vreau sa ma gandesc si la altceva... Ai oameni care sunt la inceputul vietii si se gandesc la asta, altii care vor sa faca impresie si spun asta... altii care nu vor sa fie ipocriti si traiesc omeneste pentru ca de aceea i-a pus Dumnezeu aici, ca sa traiasca din plin!! Toti suntem pe Pamant... Vrei sa spun ceva ca sa te multumeasca pe tine? Cred ca nici Dumnezeu nu ar vrea.............

    RăspundețiȘtergere
  5. Azi noapte nu am putut dormi. Ma gandeam ca traiesc sub semnul implicitului, si nu sunt multi oameni care ma inteleg astfel. Omul vrea in clar. Sa-i spui asa... si apoi sa te judece el ca nu ai spus ce era in mintea sau in sufletul lui...
    Asta patesc de multe ori cand bloguiesc... Acum, mai nou, am primit scris de la DBB sa facem o zi a bloggerilor bucuresteni si am spus zambind: Passss.. Eu nu... Dar acum ma gandesc ca nu ar fi rau de loc sa ne cunoastem cativa dintre noi, ca sa stim ca nu suntem cum ne sunt de multe ori vorbele, ca avem o fata zambitoare, deschisa... si sufletul pe masura... Imi aduc aminte cum scriai odata (cred ca acum iti vine sa dai dupa mine cu ceva!!!... eventual cu o floare, sa nu ma doara!!!) ca ai zambit dulce cititnd ceva scris de mine!!
    Vezi, implicitul de langa noi...de "cu noi"... Trairile noastre... Zambetele noastre, rasul nostru.. stai si te rotesti in scaunul de la PC si zamebsti, "armandu-te" pentru un raspuns...
    Stiu ca ceea ce ma insoteste fara ca eu sa caut este bucuria de trai, oriunde, oricand... Poate ca asa sunt eu, poate ca am suferit mult in viata si de fiecare data am gasit spontan un ras din tot sufletul (chiar daca pe urma mi-am amintit de lacrimile mele).. (Trebuie sa fac un blog de suflet... Este greu sa dau buzna in blogul altuia si sa scriu acolo pagini peste pagini cu ce simt si cu ce-ar fi daca n-ar fi... Un blog in care sa fiu om, nu Calator, nu Povestitor..)
    Si apoi, revenind la constanta.. ce eforturi fac eu... Sa fac din fiecare zi o zi in care am invatat ceva si am insotit pe cineva pe drumul nostru comun catre inaltare.. Pentru ca este aceasta prezenta inefabila, buna si blanda, langa mine mereu... Care ma indruma s-o fac, sa ma scald in înălţare, delfin sa ma fac, si pasarea cerului, si greier cantareţ la lună...
    De fapt tot acolo am ajuns... La implicit..
    Si Dumnezeu.. La Creatie si la floarea de pe birou..
    Gata, ma duc la postarea mea din Drumuri... Cred ca o sa-ti placa ... Daca m-ai iertat. Dar daca il iubesti pe Dumnezeu - m-ai iertat sau nici macar nu te-ai suparat...

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunat!
    Ma bucur ca a ta constanta este buna si blanda, si mai ales c-o simti mereu aproape-ti!

    Stii, eu ma gandeam sa aflu raspuns acestei intrebari, de la cat mai multi...nu numai aici!

    RăspundețiȘtergere
  7. Alina....:)... si poate ca fi-vom mereu vii, interactionand numai in constiinta lui!

    RăspundețiȘtergere
  8. Uite sa citesti ceva cand ai timp
    mie mi-au placut toate art.
    http://nicoletasavin.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere