luni, 26 ianuarie 2009

Suntem oare invatati ce anume sa cunoastem?

Se pare ca patrundem volens-nolens intr-un angrenaj, in care fiecare cauta sa se asambleze cat mai bine mediului, situatiei, contextului caruia se vede a-i face fata - inainte de a reflecta sau mai grav far' a intelege resorturile acestuia!
Mai apoi constatam adeseori ca mecanismul se gripeaza: si asa, de cele mai multe ori, aruncam lesne vina pe sistem: sistemul democratic, sistemul economico-financiar, sistemul medico-sanitar, sistemul judiciar, si mai ales atunci cand se-ntampla sa moara cineva, sistemul poarta vina, da, da, adevarat ca moartea omului o constituie SISTEMUL.

Am mai vorbit in trecut despre "razboiul lumilor", criza economico-financiara globala, zilele acestea, impresionat fiind de noile cazuri ale sistemului medical romanesc, ma intreb de ce omul, omul care este protagonistul acestora - creator de sistem, simpla piesa mai mult sau mai putin importanta a acestuia, rebut uneori al acestuia - de ce el, omul, nu vrea sa invete a cunoaste sistemul? Dar daca oare, suntem pe deplin educati, formati, inca de pe ale bancilor scoli cum trebuie sa cunoastem? Paradigma au oare nu poate fi ajustata cand constatam adesea ca lucrurile tind bine a nu mai functiona?

Priviti va rog urmatoarea imagine, cea caruia lui Kevin Carter (1960-1994) fotojurnalist sud-african, i-a adus Premiului Pulitzer dar si moartea.


"Carter avea sa relateze ca a asteptat aproape 20 de minute cu aparatul la ochi, sperand zadarnic ca vulturul isi va ridica aripile, pentru un efect mai dramatic. In cele din urma a apasat pe declansator, a alungat pasarea si s-a asezat sub un copac, fumand, plangand si vorbind cu Dumnezeu".

S-a intamplat demult insa se-ntampla si astazi; si ajung ele pana la nivelul constiintei noastre? Nicidecum, caci foarte rar se gasesc oameni asemeni lui Kevin Carter care sa relateze sau carora le este ingaduit a prezenta realitatea asa cum este!

Intr-o lume in care se constata ca pana si presa imbraca evenimentele intr-o haina comerciala, ba mai mult e-n stare a le crea, mai rau a nu le prezenta in conformitate cu realitatea, a denatura adevarul sub dictatul intereselor (da, o scurta paranteza, cea mai simpla definitie a adevarului, ce ar trebui prezentat oamenilor, este ca acesta reprezinta conformitatea cu realitatea).

Imaginea imi spune ca-n asta lume se-ntampla multe si foarte putine ajung pan la nivelul constiintei noastre, prezentate fiind de oameni ce au curajul a prezenta, infrunta, ameliora sistemul si nu doar a-l culpabiliza.

Si totul pleaca de la om! Omul este sistemul creator de sistem, iara cand acesta devine din ce in ce mai bolnav, aceasta va sa se vada in intreg sistemul ce-l inconjoara. Sistemele acestea bolnavicioase nu se pot trata decat prin insanatosirea grabnica a omului!

5 comentarii:

  1. Buna, Iulius!
    Daca ai credinta macar cat un bob de mustar, atunci vei crede (fara sa fie nevoie de detaliere... dar le vom avea si pe acelea curand, caci Dumnezeu nu opreste - ci chiar doreste - ca omul sa cunoasca inteaga Lui Creatie) atunci nu deznadajdui, caci cu adevarat zilele suferintelor noastre s-au scurtat cu mult, foarte mult... Deja se poate vedea acest lucru, doar ca nu suntem invatati sa distingem lucrurile spre care trebuie sa privim... Sa avem pentru cei care nu ne-au dorit binele: si intelegere, si toleranta, caci cei care au tinut popoarele in aparenta necunoastere nu au vrut sa stie cel mai important lucru: totul s-a inmagazinat in memoriile latente ale spiritelor noastre, doar ca astfel traind, dupa cum ne-au dictat ei, nu am putut sa aplicam ceea ce puteam sa facem - cu tot ceea ce am fi putut cunoaste.
    Dar asa invatam "pe viu" ce inseamna intelegerea, acceptarea, altruismul, sacrificiul... Fara intuneric nu am putea aprecia prea multi ce este lumina.
    Si "intunericul" vine rar si pleaca repede !!!

    Asta nu inseamna ca nu as comenta si eu ca de ce se petrec toate acestea... Si chiar o fac deseori. Trebuie sa facem analiza celor ce sunt, ca sa intelegem cele ce au fost si cele care vor veni. Sa invatam sa nu facem in veci asa ceva..

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Cristiana!
    Uite, astazi trecand prin fata unui magazin floral, pe langa frumusetea diverselor flori, atentia mi-a mai fost atrasa si retinuta pentru cateva momente, de cele postate pe un ecran lcd asezat si el in vitrina alaturi de flori;
    "daca ai putina credinta, nu ai deloc" (proverb chinez)
    Cand pasesti cu incredere pe-o anumita cale, vazand, simtind, traind multe, inaintand, credinta ti se dezvolta; si bine spus, credinta nu suporta jumatati de masura, totul sau nimic, o ai sau nu; "cred in, cred ca...insa vezi s-ar putea sa...se pare ca....dar...insa..", mai rau e sa nu stii/intelegi ceea ce crezi, sa nu cunosti in cine crezi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, formularea asta are insa la baza ceva uitat chiar si de orientalii care s-au preocupat mai mult - din necesitatile evolutiei lor - de problemele de acest fel. De fapt si occidentalii la fel - doar ca ei si-au ascuns cercetarile si rezultatele cercetarilor lor, pentru ca structurile trebuiau sa fie mult mai flexibile, europenii fiind mult mai greu de tinut in lanturi, mult mai reatictivi decat orientalii.
    Este vorba despre varful aisbergului: problema pe care occidentalii o stiu, o intuiesc mult mai bine: cine arata un bob de credinta - acela este VARFUL AISBERGULUI: 6/7 SUNT ASCUNSE, DAR EXISTENTE... De aceea europenii au aceasta parabola a bobului de mustar. Daca dam voie bobului sa incolteasca, ne trezim ca de fapt totul creste CA SI PRASLEA DIN BASMELE NOASTRE (oricum despre asta chiar era vorba pe acolo, fie vorba in treacat spusa) intr-un an cat altii in 7...
    E chestie de constientizare, caci daca am sti bine trecutul omenirii am sti ca omul este DE FELUL SAU un credincios, care COLABORA cu Dumnezeu (in masura in care intelegem pana la urma cine este si ce face Dumnezeu). Nu era omuletul acela animalier care traia in nu stiu ce chestie din care ar fi fost chipurile alungat... Este o poveste la fel cum este si aceea a nu stiu caror bastinasi care se inchinau la zeul de pe cer care nu era altceva decat avionul cu culoar de zbor pe de-asupra capetelor lor plecate cu groaza in pamant... Daca nu se gasea unul care sa profite de necunoasterea altora, poate si azi s-ar fi uitat cu totii la avion ca si la o stea de pe cer... mai miscatoare poate!! Dar intotdeauna se afla cineva care sa speculeze FRICA omului, frica din necunoastere... Pacat ca denumirea de Vraci (vindecator la origine) a degenerat atat de mult...
    Crezi ca orientalii dadeau cunoasterea lor poporului? Te asigur ca nu. Osho a fost renegat de concetatenii sai (ma rog, aceia de mare putere - dar nu spirituala, ci in facaturi energetice!!) cand a devenit primul oriental care a dus cunoasterea in lumea dinafara granitelor lor (SUA, Europa). Asa am ajuns sa cunoastem si noi ce gandesc ei. A fost expulzat din America pentru ca spunea prea pe sleau lucrurilor pe nume !! Atunci oamenii si-au deschis ochii si l-au cerut pe Osho... Si au mai cerut inca si mai multe adevaruri...
    Si te mai asigur de ceva.. Poporul oriental cel mult si mare a aflat multe chestii nu de la conducatorii sai, ci, pe cale ocolita, de la europeni!! Vrand-nevrand, asa numitii conducatori spirituali au trebuit sa le dea si lor, celor multi si tinuti in NEcunoastere, caci "rasuflase" totul in lume si nu poti tine omul oricat ai vrea, in necunoastere. Doar saracia il poate tine, de aceea nu se chinuie multi conducatori sa scape lumea de saracie, in timp ce facem partie catre Luna, Marte, etc., de te crucesti... Cica suntem in criza, dar de fapt suntem in virarea fondurilor catre nebuniile lor (uita-te un pic numai la NASA TV te crucesti... ai impresia ca esti pe alta planeta... !)
    De ce crezi ca ni se cere sa nu facem omul - NEbun??!! Pentru ca in spatele acestui cuvant este un intreg aisberg de cumintenie si bunatate a omului... NEbun-ia pe care o vedem acum nu este decat necesitatea (si permisiunea) ca fiecare dintre noi sa-si vada puterea de a face ceea ce nu crede ca ar putea face vreodata..
    Invatam... invatam...

    Am putea discuta pana maine tot asa... Ce bine ar fi sa ne permitem asta... In viata viitoare - cu siguranta!!

    Cred ca m-ai inteles ce voiam sa spun...

    RăspundețiȘtergere
  4. Bogat in informatii al tau comentariu!
    Am sa vad si eu cine este acest Osho.
    In viata viitoare...vesnicia incepe aici, aici si acum, si probabil de cum ne-o petrecem in fiece zi, va continua sau nu!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vezi sa nu te sperii de Osho !! Poate fi contradictoriu, dar dincolo de exprimari radicale se ascunde un suflet urias!!
    Ai citit Profetul, de Kalil Gibran?
    Daca da, atunci merita sa citesti o carte scrisa de Osho - "Profetul de KG - comentat de Osho".
    Daca nu - mai intai citeste Profetul!! Cred eu ca nu iti va parea rau. Este mica - dar esenţă !!
    Important este sa fim trecatori prin toate si din toate sa avem puterea sa luam tot ceea ce este mai bun, mai inaltator..
    Da, vesnicia poate sa inceapa de aici... Dar de fapt nu incepe aici, VENIM DIN ETERNITATE SI MERGEM IN ETERNITATE!!!

    RăspundețiȘtergere