CER APLECAT

INTRO:

7 planset - zambet 1

6 stropi reci - raze calde 2

5 cenusiu - albastru 3

4 intuneric - lumina 4

3 nori - iertare 5

2 cadere - ridicare 6

1 eu - Dumnezeu 7

Cer aplecat, astazi mult prea obosit si trist, peste noi se-ncovoaie
de cateva zile tot ne plange stropi reci, reci de ploaie,

si plumburiul norilor ce-l fac atat de-ntunecat

privirii noastre devenind mult, mult prea apropiat,

caci el parca sta sa cada!

Acoperit d-un cenusiu voal, al soarelui zambet sta acum ascuns

ochilor, ce nu mi-i mai pot clati-n nemarginirea albastrului senin,

il simt, il simt atat d'aproape insa, dincolo de norii azi de nepatruns,

primind din inaltul linistit, astazi ai cerului lacrimi-picuri reci,

dar razele tale le port in gand, mereu incalzindu-ma lin.

Cer aplecat, acum in fata ta umil...Doamne

in aste zile cand greu m-ai pus la-ncercare,

iertare, iertare furtunii de cuvinte reci, peste a catorva

varsat-am far' prea bine a cugeta; ridica-mi norii, curata-ma, lumina-ma,

a ta prezenta necesara ma inspira, caci stau mereu a / ma ridica!

Zambetul soarelui a-l revedea, lumina ta, lumina acestuia si altora a o cuvanta!