LA MULTI ANI SI MULTA SANATATE DORESC FIECARUIA IN FIECE ZI!
SI SA ARATI MAI DES ASA!
OCHII A TI-I PASTRA CAT MAI LIMPEZI, CURATI, LUMINOSI!
miercuri, 31 decembrie 2008
...CONTINUARE...
La un moment dat, o buna credinta, adanc demult cred in suflet infipta, de-a altora perceptii atinsa, iesit-a ieri seara din minte, tasnind din ea puternice ganduri, ce incerca-voi a le da viata prin imagini, sunete, cuvinte.
Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur.
Asemeni lui, omul este o manifestare a aceluiasi element carbonul, unul dintre elementele cele mai raspandite in natura, intalnit atat in lumea minerala cat si in cea organica (definita drept o chimie a carbonului), la randu-i fiind o piatra pretioasa.
Diamantele iau naştere de regula la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate insa microdiamantele pot lua naştere si la căderea meteoriţilor mari pe Pământ (ex. craterul Barringer), creându-se condiţiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenţa unor presiuni şi temperaturi ridicate şi prezenţa dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar şi diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de milioane de ani.
Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final, să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică, de un carat. ( sursa Wikipedia, enciclopedia liberă).
Omul ia fiinta la mari inaltimi, la cote mult prea inalte, prinde contur in trupul suficient de cald al mamei, si patrunde-n lume sub puternice presiuni fizice si emotionale din partea ambilor parinti, dar mai ales mamei. Printre conditiile aparitiei omului, cateva tone de iubire supuse unui continuu proces ce avea-va mereu nevoie de temperaturi si pasiuni ridicate.
Insa diamantele apar in forma bruta, nefinisata. (vezi imaginile de mai sus); vor trebui a fi taiate, finisate, slefuite; interesant este faptul ca din cauza durităţii ridicate, cristalele de diamant pot fi slefuite numai cu pulbere de diamant si din fulerita; tăietura indică modul cum este tăiat diamantul şi îi conferă acestuia strălucire; se referă la proporţiile şi finisajul diamantului; dintre cei 4 C, tăietura este singura contribuţie adusă de mâna omului, transformând o piatră preţioasă brută, neşlefuită într-un diamant faţetat şi şlefuit în diverse forme; după mii de experimente de-a lungul anilor, folosind formule matematice precise, tăietorul-şlefuitorul de diamante transformă în ziua de azi un diamant brut într-o piatră strălucitoare care reflectă şi refractă lumina. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Diamant)
O piatra care REFLECTA si REFRACTA LUMINA.
Potrivit DEX a reflecta = a înfăţişa, a oglindi, a reprezenta dar si a cugeta, a medita, a chibzui, a contempla; a refracta = a-şi schimba direcţia la trecerea dintr-un mediu în altul.
Exclam: ce minunat!
OMUL reprezinta reflectarea creatorului/taietorului sau si prin ceea ce gandeste, face, nu face altceva decat sa refracte lumina primita de la sursa unica, primordiala, independenta, OBIECTIVA aflata intr-un cu totul alt mediu, independent d'al nostru, fie ca noi o percepem, ca vrem sau nu (aceasta lumina vine purtata pe stringuri dansandu-ne-n interior, refractandu-se functie de cat de bine finisati suntem) un exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=IVh0-jenY6s
Si cum credeti, ca taiati fiind de-a mainii bijutierului, fi-vom noi din ce in ce mai bine finisati dezvelindu-ne noi si noi fatete ale fiintei ce suntem, reflectandu-l pe acesta cat mai variat, refractandu-i lumina in toata paleta coloristica?; precum cristalelor de diamant ce pot fi slefuite numai cu pulbere de diamant si din fulerita, la fel cred ca ne vom slefui, finisa si noi descoperindu-ne noi fatete, intrand in relatii unii cu altii, lipsiti fiind de prejudecati si far' de teama, de pe-o aceeasi pozitie - a cunoasterii reciproce.
marți, 30 decembrie 2008
POZITIE FATA DE POSTMODERNISM
Astazi ma bucur pentru discutia avuta cu o persoana al carei nume am sa-l dau, al carei blog il voi promova oarecum acum: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com
In urma schimbului de ganduri mi-a fost trezita dorinta exprimarii pozitiei mele vis-a-vis de postmodernism, acest curent filosofic propagat cu repeziciune in mai toate domeniile existentei noastre, ce inca mai caracterizeaza epoca noastra.
Incep prin a oferi cateva definitii, lipsit fiind de dorinta de a va plictisi:
"Postmodernismul este o conceptie care afirma ca adevarul absolut, extern - adica, adevarul care este adevarat pentru toti oamenii, in orice loc si-n orice timp - nu poate fi cunoscut prin ratiune sau stiinta, fie pentru ca nu exista, fie ca este incognoscibil. Postmodernismul a inlaturat modernismul, devenit astazi un mod de gandire predominant ce ne influenteaza cultura, aruncand o umbra de indoiala atat asupra ratiunii cat si asupra metodei stiintifice" ( In cautarea certitudinii - Josh McDowell & Thomas Williams).
Ei...adeptul acestui curent sustine ca ideea de adevar este mai degraba creata, decat descoperita, intemeiata mai ales pe propria experienta din care rezida propriul sistem de valori, perfect valabil si adevarat fiecaruia atata timp cat este functionabil pentru fiacare-n parte sau altfel spus: "daca este adevarat pentru tine, este atat de adevarat pe cat este nevoie sa fie; si nimeni nu are dreptul sa puna sub semnul intrebarii ceea ce tu ai ales ca fiind adevarul pentru tine" - ceea ce functioneza pentru mine e adevarul meu, ce functioneaza pentru tine este adevarul tau, eu ti-l respect, tu mi-l respecti ( chiar daca la o analiza mai riguroasa, cele doua intra-n conflict) sau un citat apartinand celor din New Age "daca crezi ceva cu destul de multa convingere, universul va aproba, va confirma acel lucru" - nu chiar, lipseste din aceasta reteta ingredientul esential.
Acest curent de gandire a fost prefigurat de catre filosoful francez Jacques Derrida si se mai numeste si deconstructivism. Aceasta perspectiva scoate in evidenta relativitatea oricarui sens si adevar conducand la o conceptie intru totul relativa cu privire la adevar: "ceea ce presupune ca nu exista adevaruri absolute, ci numai adevaruri relevante in raport cu fiecare individ". (Noi marturii supuse dreptei judecati - Josh McDowell) Fiecare isi conduce viata dupa propriul set de valori, dupa propriul adevar, autarhic dezvoltat fara a fi raportat la cel absolut si obiectiv in acelasi timp.
Postmodernismul are manifestări în multe discipline academice sau ne-academice cum ar fi câmpul filosofiei, teologiei, dar şi în artă, arhitectură, film, televiziune, muzică, teatru, sociologie, modă, tehnologie, literatură, şi comunicaţii sunt puternic influenţate de ideile şi tendinţele postmoderne. (de la Wikipedia, enciclopedia liberă)
Viziunea postmodernismului asupra lumii se intemeiaza in primul rand pe subiectivitate, pe relativitatea perceptiei noastre cu privire la adevar si de aici greseala de a te limita la propria experienta, la propriul set de valori, ridicandu-l la rang de reper chipurile obiectiv, atata timp cat totu-ti functioneaza bine. Potrivit DEX-ului prin obiectivitate se intelege "existenţă reală a lumii, independentă de conştiinţa şi de voinţa subiectului cunoscător", "care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea".
Van Inwagen, Peter in "Metaphysics" afirma: "cel mai interesant aspect cu privire la adevarul obiectiv este acela ca exista oameni care-i neaga existenta. Nu poti ramane decat nedumerit cum poate cineva sa nege ca exista un lucru pe care-l recunoastem ca adevar obiectiv.
Pentru unii, nu ma indoiesc, explicatia ar decurge cam asa: sunt profund ostil ideii ca ar exista ceva care, intr-un fel sau altul, are autoritatea sa-i judece; ostilitatea cea mai profunda o nutresc, fireste, impotriva ideii ca exista Dumnezeu; (aici imi permit sa completez, afirmand ca sunt multi care accepta existenta acestuia, insa sunt departe de al cunoaste) in acelasi timp sunt aproape la fel de ostil ideii ca exista un univers obiectiv caruia nu-i pasa de ceea ce gandesc ei si care le-ar putea invalida ca false cele mai indragite convingeri fara ca macar sa-i consulte".
Subiectivitatea fiecaruia, sistemul propriu de valori nu reprezinta decat o reflectare a reperului vesnic acelasi, absolut si obiectiv, independent fiind de fiecare observator; nimic nu este, n-a fost si nici ca va fi, ramas la latitudinea noastra - am fi disparut demult; suntem liberi in acelasi timp reflectare a ceva mult prea inalt, independent de noi, ce se constituie reper vesnic, absolut si obiectiv fiecaruia individual.
"Negarea obiectivităţii este trăsătura poziţiei postmoderne iar ostilitatea faţă de aceste baze ale obiectivităţii este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană faţă de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toţi duşmanii postmodernismului." (de la Wikipedia, enciclopedia liberă)
In concluzie, ca pozitie evidenta impotriva subiectivitatii, relativismului promovat de postmodernism, cred ca adevarul absolut este o realitate obiectiva independent de ce ar crede cineva despre el, o realitate valabila pentru toti, noi cei din toate timpurile si de peste tot; o realitate obiectiva, reala si sigura indiferent ca noi alegem sa credem sau nu, asa cum al meu ceas desteptator exista indiferent ca eu aleg sa-l aud sau nu.
Contrar postmodernismului, omul nu poate fauri adevarul, il poate doar reflecta, descoperi.
In urma schimbului de ganduri mi-a fost trezita dorinta exprimarii pozitiei mele vis-a-vis de postmodernism, acest curent filosofic propagat cu repeziciune in mai toate domeniile existentei noastre, ce inca mai caracterizeaza epoca noastra.
Incep prin a oferi cateva definitii, lipsit fiind de dorinta de a va plictisi:
"Postmodernismul este o conceptie care afirma ca adevarul absolut, extern - adica, adevarul care este adevarat pentru toti oamenii, in orice loc si-n orice timp - nu poate fi cunoscut prin ratiune sau stiinta, fie pentru ca nu exista, fie ca este incognoscibil. Postmodernismul a inlaturat modernismul, devenit astazi un mod de gandire predominant ce ne influenteaza cultura, aruncand o umbra de indoiala atat asupra ratiunii cat si asupra metodei stiintifice" ( In cautarea certitudinii - Josh McDowell & Thomas Williams).
Ei...adeptul acestui curent sustine ca ideea de adevar este mai degraba creata, decat descoperita, intemeiata mai ales pe propria experienta din care rezida propriul sistem de valori, perfect valabil si adevarat fiecaruia atata timp cat este functionabil pentru fiacare-n parte sau altfel spus: "daca este adevarat pentru tine, este atat de adevarat pe cat este nevoie sa fie; si nimeni nu are dreptul sa puna sub semnul intrebarii ceea ce tu ai ales ca fiind adevarul pentru tine" - ceea ce functioneza pentru mine e adevarul meu, ce functioneaza pentru tine este adevarul tau, eu ti-l respect, tu mi-l respecti ( chiar daca la o analiza mai riguroasa, cele doua intra-n conflict) sau un citat apartinand celor din New Age "daca crezi ceva cu destul de multa convingere, universul va aproba, va confirma acel lucru" - nu chiar, lipseste din aceasta reteta ingredientul esential.
Acest curent de gandire a fost prefigurat de catre filosoful francez Jacques Derrida si se mai numeste si deconstructivism. Aceasta perspectiva scoate in evidenta relativitatea oricarui sens si adevar conducand la o conceptie intru totul relativa cu privire la adevar: "ceea ce presupune ca nu exista adevaruri absolute, ci numai adevaruri relevante in raport cu fiecare individ". (Noi marturii supuse dreptei judecati - Josh McDowell) Fiecare isi conduce viata dupa propriul set de valori, dupa propriul adevar, autarhic dezvoltat fara a fi raportat la cel absolut si obiectiv in acelasi timp.
Postmodernismul are manifestări în multe discipline academice sau ne-academice cum ar fi câmpul filosofiei, teologiei, dar şi în artă, arhitectură, film, televiziune, muzică, teatru, sociologie, modă, tehnologie, literatură, şi comunicaţii sunt puternic influenţate de ideile şi tendinţele postmoderne. (de la Wikipedia, enciclopedia liberă)
Viziunea postmodernismului asupra lumii se intemeiaza in primul rand pe subiectivitate, pe relativitatea perceptiei noastre cu privire la adevar si de aici greseala de a te limita la propria experienta, la propriul set de valori, ridicandu-l la rang de reper chipurile obiectiv, atata timp cat totu-ti functioneaza bine. Potrivit DEX-ului prin obiectivitate se intelege "existenţă reală a lumii, independentă de conştiinţa şi de voinţa subiectului cunoscător", "care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea".
Van Inwagen, Peter in "Metaphysics" afirma: "cel mai interesant aspect cu privire la adevarul obiectiv este acela ca exista oameni care-i neaga existenta. Nu poti ramane decat nedumerit cum poate cineva sa nege ca exista un lucru pe care-l recunoastem ca adevar obiectiv.
Pentru unii, nu ma indoiesc, explicatia ar decurge cam asa: sunt profund ostil ideii ca ar exista ceva care, intr-un fel sau altul, are autoritatea sa-i judece; ostilitatea cea mai profunda o nutresc, fireste, impotriva ideii ca exista Dumnezeu; (aici imi permit sa completez, afirmand ca sunt multi care accepta existenta acestuia, insa sunt departe de al cunoaste) in acelasi timp sunt aproape la fel de ostil ideii ca exista un univers obiectiv caruia nu-i pasa de ceea ce gandesc ei si care le-ar putea invalida ca false cele mai indragite convingeri fara ca macar sa-i consulte".
Subiectivitatea fiecaruia, sistemul propriu de valori nu reprezinta decat o reflectare a reperului vesnic acelasi, absolut si obiectiv, independent fiind de fiecare observator; nimic nu este, n-a fost si nici ca va fi, ramas la latitudinea noastra - am fi disparut demult; suntem liberi in acelasi timp reflectare a ceva mult prea inalt, independent de noi, ce se constituie reper vesnic, absolut si obiectiv fiecaruia individual.
"Negarea obiectivităţii este trăsătura poziţiei postmoderne iar ostilitatea faţă de aceste baze ale obiectivităţii este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană faţă de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toţi duşmanii postmodernismului." (de la Wikipedia, enciclopedia liberă)
In concluzie, ca pozitie evidenta impotriva subiectivitatii, relativismului promovat de postmodernism, cred ca adevarul absolut este o realitate obiectiva independent de ce ar crede cineva despre el, o realitate valabila pentru toti, noi cei din toate timpurile si de peste tot; o realitate obiectiva, reala si sigura indiferent ca noi alegem sa credem sau nu, asa cum al meu ceas desteptator exista indiferent ca eu aleg sa-l aud sau nu.
Contrar postmodernismului, omul nu poate fauri adevarul, il poate doar reflecta, descoperi.
luni, 29 decembrie 2008
PUTIN DESPRE EDUCATIE
Nu, nu lasati copilul din voi sa moara niciodat,
Cel de la care mereu vor avea de invatat,
Ai vostri ingeri copii, nepoti,
Sa-i alaptati de la sanul sufletului,
Cu dulci minuni de care sunteti inconjurati
Preschimbate-n voi in minuni si mai mari,
Peste a lor crestet mereu sa picurati.
Cel de la care mereu vor avea de invatat,
Ai vostri ingeri copii, nepoti,
Sa-i alaptati de la sanul sufletului,
Cu dulci minuni de care sunteti inconjurati
Preschimbate-n voi in minuni si mai mari,
Peste a lor crestet mereu sa picurati.
Astazi, vizualizand blogul unei persoane, am dat peste un filmulet ce mi s-a parut a fi deosebit de interesant, punct de plecare pentru mine in a asterne doar cateva cuvinte, (nu si cativa fulgi de nea, ce se incapataneaza a se aseza si pe strazile Bucurestiului) despre educatie, acum despre a copiilor educatie.
Va rog intai de toate sa urmariti clipul:
http://www.youtube.com/watch?v=ce_VUpyMUJw
Va rog intai de toate sa urmariti clipul:
http://www.youtube.com/watch?v=ce_VUpyMUJw
Mentionez ca filmul este considerat a fi cel mai bun videoclip educational al anului, de ce, raspunsul este cred evident, vizual.
Educatia fiecaruia incepe in familie, nefericiti cei multi care nu se bucura de aceasta normalitate.
Contactul cu aceasta lume il avem prin ochii parintilor si a universului cu care acestia se inconjoara! Primii ani ai vietii ii vedem, ii auzim, ii simtim prin ochii, urechile, sufletul parintilor, bunicilor; nu am inca experienta aceasta in postura de parinte, insa va recomand, ca si copil ce-am fost, in primii ani ai vietii m-am bucurat cu multa curiozitate de universul ce ma-nconjura, de altfel ca si acum, in calitate de parinti daca sunteti sau veti fi, sa fiti soare si luna, caldura si lumina, stele luminoase copiilor ce-si vor incepe viata gravitand in jurul vostru, in galaxia voastra. :)
sâmbătă, 27 decembrie 2008
SI DACA......
Vechiul ADAM
Acum cateva zile in urma, inaintea Craciunului, postam un comentariu pe blogul unei persoane, suna exact asa:
Anonim spunea...
23.12.2008
Zi minunata! Tocmai am parcurs epistola catre evrei, a lui Saul devenit prin bunavointa celui prea inalt, marele apostol Pavel; mentionez ca este, de la primul pan' la ultimul cuvant, deosebit de interesanta; citez insa doar cateva, de la care voi pleca intr-un scurt itinerar imaginistic, apropiindu-se si marea sarbatoare a nasterii, asadar: "de aceea cand intra-n lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat; atunci am zis: Iata-Ma (in sulul Cartii este scris despre mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"
...si daca ceea ce demult inceput-au a cauta oamenii, de stiinta, ba chiar filosofii, artistii, atrasi fiind de altfel, ca oricare alt muritor, de misterul acestei lumi, acestei vieti...avem daruit...avem, asemeni ca-n tabloul lui Michelangelo, dupa creare, mana intinsa, oferindu-ne cunoastere, oferindu-ne standardul comportamentului uman; daca ceea ce inca noi mai cautam ( nu recomand incetarea acestui proces, el va intregi minunat ceea ce deja s-a comunicat, poate cunoastem), daca acele civilizatii cautate asiduu prin progamul celor de la SETI si nu numai, acele sensuri ale existentei, explicatii si raspunsuri pentru nenumarate intrebari care macina/mistuie intr-o masura mai mica sau mai mare, la un moment dat cel putin, existenta fiecaruia, cautand si uneori gasind diverse forme de exprimare ( artistice, stiintifice, filosofice, credinte etc) S-AU INTRUPAT IN A NOASTRA ISTORIE, materializandu-se in a noastra lume, luand un corp si vietuind in acelasi mediu cu cel al nostru, de atunci, de ieri, de azi si de maine?
....ma vad nevoit a continua:
...si daca dincolo de toate visele, dorintele, aberatiile nostre, dincolo de ale noastre cautari desarte, dincolo de semnificatiile, sensurile dupa care la un moment dat alergam, dincolo de frumoasele povesti, care fac cred multora, inclusiv mie, placere a le asterne in cuvinte, a le asculta, dincolo de iluziile cu care constat ca de multe ori ne hranim, fericindu-ne , luminandu-ne existenta....far' insa a condamna toate acestea, care pur si simplu sunt cred parte integranta a fiintei noastre....asadar, si daca dincolo de toate acestea, dincolo de noi, insa pentru noi, cu mult inainte de premiera spectacolului vietii, in scenariu s-au scris multe, (inclusiv anticipate fiind greselile, lapsusurile actorilor, carora nu li s-a trasat vreun rol, in schimb pregatita fiind fiecaruia scena, acestia au jucat, joaca si vor juca-n continuare, bucurandu-se de liberatatea alegerii, propriul rol)...s-au scris multe, inclusiv solutia pentru fiecare, pentru toti, a ne interpreta rolul asa cum a vazut de la-nceput marele regizor, de la fiecare storcand ce are mai bun, ce poarta mai bun; VA ROG SA REVENITI CU INTREBARI, SUNT CONVINS CA ALE VOASTRE SEMNE DE INTREBARE, MA VOR AJUTA IN A FORMULA RASPUNSURI, EXPRIMARI MAI CLARE; in acelasi sens voi folosi o comparatie, in sprijinul celor de mai sus: imaginativa va rog raportul intre noi, ca si fiinte umane, considerate a fi ultima veriga a lantului trofic :), si toate celelate vietuitoare aflate sub noi, de exemplu, cainii sau alegeti fiecare animalul preferat; uneori cred ca unii dintre voi au simtit nevoia intelegerii acestor fiinte, evident si pe fondul unui anumit nivel al atasamantului, altii il manifesta fata de delfini, altii fata de pasari etc.; oricat de mult ne-am stradui sa le-ntelegem si oricat de mult ne-am stradui la randu-ne sa ne facem intelesi NU VOM REUSI A COMUNICA, A NE INTEGRA UNUI ACELASI LIMBAJ; am mai auzit si de alte exemple folosind alaturarea om-furnica, pasim de multe ori peste ele, nu le intelegem comportamentul de mecanism oarecum integrat, insa cu atat mai mult ele nu inteleg a noastra prezenta; ei da....
...si daca in acelasi raport, de asta data, noi fiind in plan secund, suntem "pet-uri", furnici pentru alte fiinte? si daca acestea din urma, au gasit de mult, inainte de a noastra aparitie, LIMBAJUL COMUN, in baza caruia, si numai lui, putem comunica, NE PUTEM INTELEGE, hm...dincolo de semnalele radio, dincolo de viziuni, previziuni, vise, fantezii, SF-uri, povesti frumoase etc :)?
Si acesta nu este limba engleza, nici germana, nici esperanto....ci ceva la-ndemana fiecaruia, ceva simplu......o carte, ce-i drept tradusa in toate limbile, cea mai raspandita pe mapamond, de multi singura carte citita-n viata, si de care, noi toti crestini facandu-ne placere, indeosebi de sarbatori, a ne zice, nici macar nu am deschis-o, sau daca am facut-o, o tratam drept istorie, fantezie si nicidecum MESAJ, LIMBAJ primit acum cateva mii de ani.
Mesajul ei nu este unul ultrasofisticat, nu se adreseaza savantilor, geniilor, ci fiecaruia, fiecaruia in parte....DE CE A DORIT "OMUL" SA TRAIASCA IN LUMEA "FURNICII", DE CE MAI DORESTE ACEST LUCRU, DE CE A LUAT TRUP DE "FURNICA" TRAIND O VREME IN MUSUROIUL NOSTRU?
...ma bucur ca singur, nu mi-e la-ndemana,
sa schimb aceasta lume nebuna,
asa cum doresc mereu,
in mana-ntinsa spre Dumnezeu...
Noul ADAM
Acum cateva zile in urma, inaintea Craciunului, postam un comentariu pe blogul unei persoane, suna exact asa:Anonim spunea...
23.12.2008
Zi minunata! Tocmai am parcurs epistola catre evrei, a lui Saul devenit prin bunavointa celui prea inalt, marele apostol Pavel; mentionez ca este, de la primul pan' la ultimul cuvant, deosebit de interesanta; citez insa doar cateva, de la care voi pleca intr-un scurt itinerar imaginistic, apropiindu-se si marea sarbatoare a nasterii, asadar: "de aceea cand intra-n lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat; atunci am zis: Iata-Ma (in sulul Cartii este scris despre mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"
...si daca ceea ce demult inceput-au a cauta oamenii, de stiinta, ba chiar filosofii, artistii, atrasi fiind de altfel, ca oricare alt muritor, de misterul acestei lumi, acestei vieti...avem daruit...avem, asemeni ca-n tabloul lui Michelangelo, dupa creare, mana intinsa, oferindu-ne cunoastere, oferindu-ne standardul comportamentului uman; daca ceea ce inca noi mai cautam ( nu recomand incetarea acestui proces, el va intregi minunat ceea ce deja s-a comunicat, poate cunoastem), daca acele civilizatii cautate asiduu prin progamul celor de la SETI si nu numai, acele sensuri ale existentei, explicatii si raspunsuri pentru nenumarate intrebari care macina/mistuie intr-o masura mai mica sau mai mare, la un moment dat cel putin, existenta fiecaruia, cautand si uneori gasind diverse forme de exprimare ( artistice, stiintifice, filosofice, credinte etc) S-AU INTRUPAT IN A NOASTRA ISTORIE, materializandu-se in a noastra lume, luand un corp si vietuind in acelasi mediu cu cel al nostru, de atunci, de ieri, de azi si de maine?
....ma vad nevoit a continua:
...si daca dincolo de toate visele, dorintele, aberatiile nostre, dincolo de ale noastre cautari desarte, dincolo de semnificatiile, sensurile dupa care la un moment dat alergam, dincolo de frumoasele povesti, care fac cred multora, inclusiv mie, placere a le asterne in cuvinte, a le asculta, dincolo de iluziile cu care constat ca de multe ori ne hranim, fericindu-ne , luminandu-ne existenta....far' insa a condamna toate acestea, care pur si simplu sunt cred parte integranta a fiintei noastre....asadar, si daca dincolo de toate acestea, dincolo de noi, insa pentru noi, cu mult inainte de premiera spectacolului vietii, in scenariu s-au scris multe, (inclusiv anticipate fiind greselile, lapsusurile actorilor, carora nu li s-a trasat vreun rol, in schimb pregatita fiind fiecaruia scena, acestia au jucat, joaca si vor juca-n continuare, bucurandu-se de liberatatea alegerii, propriul rol)...s-au scris multe, inclusiv solutia pentru fiecare, pentru toti, a ne interpreta rolul asa cum a vazut de la-nceput marele regizor, de la fiecare storcand ce are mai bun, ce poarta mai bun; VA ROG SA REVENITI CU INTREBARI, SUNT CONVINS CA ALE VOASTRE SEMNE DE INTREBARE, MA VOR AJUTA IN A FORMULA RASPUNSURI, EXPRIMARI MAI CLARE; in acelasi sens voi folosi o comparatie, in sprijinul celor de mai sus: imaginativa va rog raportul intre noi, ca si fiinte umane, considerate a fi ultima veriga a lantului trofic :), si toate celelate vietuitoare aflate sub noi, de exemplu, cainii sau alegeti fiecare animalul preferat; uneori cred ca unii dintre voi au simtit nevoia intelegerii acestor fiinte, evident si pe fondul unui anumit nivel al atasamantului, altii il manifesta fata de delfini, altii fata de pasari etc.; oricat de mult ne-am stradui sa le-ntelegem si oricat de mult ne-am stradui la randu-ne sa ne facem intelesi NU VOM REUSI A COMUNICA, A NE INTEGRA UNUI ACELASI LIMBAJ; am mai auzit si de alte exemple folosind alaturarea om-furnica, pasim de multe ori peste ele, nu le intelegem comportamentul de mecanism oarecum integrat, insa cu atat mai mult ele nu inteleg a noastra prezenta; ei da....
...si daca in acelasi raport, de asta data, noi fiind in plan secund, suntem "pet-uri", furnici pentru alte fiinte? si daca acestea din urma, au gasit de mult, inainte de a noastra aparitie, LIMBAJUL COMUN, in baza caruia, si numai lui, putem comunica, NE PUTEM INTELEGE, hm...dincolo de semnalele radio, dincolo de viziuni, previziuni, vise, fantezii, SF-uri, povesti frumoase etc :)?
Si acesta nu este limba engleza, nici germana, nici esperanto....ci ceva la-ndemana fiecaruia, ceva simplu......o carte, ce-i drept tradusa in toate limbile, cea mai raspandita pe mapamond, de multi singura carte citita-n viata, si de care, noi toti crestini facandu-ne placere, indeosebi de sarbatori, a ne zice, nici macar nu am deschis-o, sau daca am facut-o, o tratam drept istorie, fantezie si nicidecum MESAJ, LIMBAJ primit acum cateva mii de ani.
Mesajul ei nu este unul ultrasofisticat, nu se adreseaza savantilor, geniilor, ci fiecaruia, fiecaruia in parte....DE CE A DORIT "OMUL" SA TRAIASCA IN LUMEA "FURNICII", DE CE MAI DORESTE ACEST LUCRU, DE CE A LUAT TRUP DE "FURNICA" TRAIND O VREME IN MUSUROIUL NOSTRU?
miercuri, 24 decembrie 2008
DRAGOSTEA
Mi-au mai ramas cateva minute inainte de a porni spre casa. Insa nu ma pot abtine a asterne aici ceva din cele ce le simt acum, astazi 24 decembrie - ajunul nasterii domnului, intruparea iubirii absolute.
Citez din Intaia epistola a lui Pavel catre corinteni, capitolul 13 = DRAGOSTEA:
"Chiar daca asi vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest >in parte<> se va sfarsi.
Cand eram copil vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
Acum, vedem ca-ntr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA."
Cum vi se pare dragii mei? Mie.... fantastic prea putin exprimat; si tocmai de aceea prefer, fiindca si timpul ma preseaza, acasa neputandu-ma teleporta:), sa nu comentez prea multe; evident multe, si noi avea-vom de exprimat atunci cand trai-vom, simti-vom cu adevarat acest sentiment, aceasta stare.
marți, 23 decembrie 2008
VISUL LUI EINSTEIN
FOTO.1
FOTO.2
FOTO.3
FOTO.4
FOTO.2
FOTO.3
FOTO.4
" Totul e determinat....de forte asupra carora nu avem niciun control. Este determinat atat pentru insecta, cat si pentru stea. Fiinte omenesti, plante sau praf cosmic - dansam cu totii dupa o melodie misterioasa, cantata de la distanta de un flautist nevazut" ( Albert Einstein citat in "Cuvinte memorabile - culese si adnotate de Alice Calaprice", la editura Humanitas)
De curand am intrat in posesia unor materiale audio-video, deosebit de interesante; mentionez "What the BLEEP do we Know Rabbit Hole" sau "Ce naiba stim noi, de fapt_ Descoperirea posibilitatilor nesfarsite de a-ti afecta realitatea de zi cu zi", William Arntz, Betsy Chasse precum si transpunerea in cadrul unui extraordinar documentar, a cartii "Universul elegant" a lui Brian Greene, nu in ultimul rand numeroase materiale diponibile in noul nostru univers virtual.
Am ramas de-a dreptul fascinat, entuziasmat in acelasi timp profund tulburat de noile perspective ce ni le ofera stiinta; totodata, nelipsit fiind de modestie, spun ca am ramas in acelasi timp bucuros foarte, pentru ca foarte multe banuieli, ganduri mai vechi si mai noi ale mele, venite pe diverse cai, prin intuitie, educatie si amestecate-n propria fiinta, au prins contur in urma catorva experimente stiintifice si sunt convins ca vor mai face obiectul studiului multor oameni de stiinta intr-un cadru de interdisciplinaritate.
Nu am sa abund in notiuni, termeni stiintifici, nu sunt de specialitate , insa fascinat fiind de acesta nobila stiinta a naturii-fizica, voi incerca a comunica cateva impresii, usurat fiindu-mi demersul, in contextul in care noua fizica tinde sa se impletesca armonios cu filosofia, muzica, poezia, cu ale noastre credinte profunde.
Asadar, Albert Einstein a urmat in cautarea explicatiilor functionarii universului ce ne-nconjoara, lui Isaac Newton; acesta a muscat la randu-i din marul gradinii edenului postuland teoria gravitatiei (legand astfel cerul de pamant, miscarea planetelor de soare); in sistemul sau lucrurile functionau bine caci si dupa multa vreme de atunci teoria sa este perfect aplicabila; insa....asezat fiind pe o alta pozitie, privind lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva (ma gandesc aici la "concentricitatea evolutiei", nu stiu daca exista aceasta expresie, dar ma gandesc la pasul evolutiv ce-l intreprinde cineva, iesind din cercul predecesorului si trasand el insusi un nou cerc, deschizind privirii celorlalti un nou si mai vast orizont; acest nou cerc il include pe celalat, il poate anula, se poate baza pe el, insa evident marindu-i raza, largindu-i circumferinta, centrul imi permit a spune, ramanand mereu acelasi-setea de cunoastere); revenind, Einstein a reusit in urma catorva ani buni sa fixeze si sa explice gravitatia intr-un alt cadru, mult mai extins; alaturi de ecuatiile lui James Clerk Maxwell, un alt antecesor al sau, apreciat fiind de catre Einstein in egala masura ca si pe Newton, pentru setul de ecuatii ce unifica electricitatea cu magnetismul, fizicinul secolului XX, viseza sa explice modul de gandire a lui Dumnezeu, sa unifice la scara universala cele doua forte: gravitatia si electromagnetismul.
Insa curand se va intrezari limita cercului geniului Einstein si de aici si durerea nerealizarii visului cel mult visat pe perioada intregii sale vieti. Considerat fiind, fizicianul care s-a apropiat cel mai mult de Dumnezeu ( dumnezeul sau, dumnezeul lui Spinoza, un dumnezeu incadrabil filosofiei panteiste, aflat peste tot si in toate, un dumnezeu nepersonal), devine oponentul noului curent aparut in fizica vremii sale, initiat de Max Planck, continuat de Niels Bohr si anume fizica microuniversului, fizica cuantica. Ultimii sustineau imprevizibilitatea componentelor microuniversului, caracterul aleator al manifestarilor microuniversului, hazardul comportamental al microparticolelor, toate in opozitie evidenta cu pozitia lui Einstein vis-a-vis de perfectiunea constructiei totului, de altfel spunand " Dumnezeu nu arunca cu zaruri!"
Imaginati-va va rog un geniu cautand chiar si-n ultimele zile ale vietii sa-si astearna inainte de a adormi, intr-un set de ecuatii, visul cel mult visat pe parcursul intregii sale vieti, in timp ce, mai tinerii fizicieni faceau progrese spectaculoase pe taramul fizicii cuantice; vor apare asadar doua noi mari forte ce explica manifestari ale universului si anume forta nucleara tare si forta nucleara slaba, in timp ce fortele personajului nostru, incep al lasa. Tabloul s-a intregit (vezi Foto.1)
Despre celelalte trei fotografii, se pot asterne pagini intregi. Va voi spune deocamdata mai pe scurt, cu promisiunea ca voi reveni, ca portivit urmasului lui Einstein, considerat a fi Stephen Hawking, o noua teorie apartinand insa sec. XXI aparuse in sec.XX = teoria stringurilor (a corzilor) un nou cerc sau o noua sfera mult mai larga ce-si propune sa inglobeze cele dinainte si totodata ea insasi sa devina punct de plecare pentru altii; si aici ma opresc revenind la citatul lui Einstein, care in ultima parte a vietii retras fiind in propria-i teorie, neglijand oarecum descoperirile din lumea subatomica, totusi are fantastica intuitie si a constata, ceea ce multa vreme dupa el se confirma sau urmeaza a fi confirmat si experimental, aceea ca: intreg universul danseaza pe o melodie inca necunoscuta, la nivelul unor corzi infime, mangaiate de nu stiu cine :), asemeni mainii ce usor, delicat poarta arcusul pe corzile unui violoncel.
BINE ATI INTRAT IN AL MEU UNIVERS......
.............o cautare, o intelegere, o reflectare a celui ce ne-nconjoara
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
