BIG BANG

Infinit...la-nceput de nimeni cunoscut-singularitate, incapsulat intr-o densa unica celula,
de iubire framantata, in sinea-i n-a mai icaput s-a pregatit de nascut-pluralitate, dat in clocot vointa-i strapunge propria membrana,
aspatial, atemporal, nenascut, de nimeni cunoscut-infinit anonim, din sinea-i cu ardoare tanjeste sa iasa.....
explozie incandescenta de dragoste din el revarsa, o alta viata infinitul a iesit luand fiinta, prima minune-capatand un nume!

Tot astfel, cand imediat dupa, de atunci el armonios se manifesta, prin noi oferind si capatand traire,
sa dam curs sentimentelor din noi sa iasa....., explozie cand simtim impartasind altora-iubire, a sa vesnica existenta!

DECLARATIE ISTORICA

O persoana, foarte buna cunoscatoare a economiei romanesti, ce ne indica o directie: Constantin Mugurel Isarescu (n. 1 august 1949, Dragasani, judeţul Valcea) economist , care indeplineşte in prezent functia de guvernator al Bancii Nationale a Romaniei.(de la Wikipedia, enciclopedia libera)

In perioada cand duduia de economie romaneasca mai duduia in declaratiile oamenilor politici, Mugur Isarescu afirma urmatoarele:



Apartinand guvernatorului BNR-Mugur Isarescu, astazi 26.03.2009.

Citez cu aproximatie: ...tara aceasta nu duce lipsa de bani, a se prolifera acesta falsa perceptie, se va marca o iluzie periculoasa......tara noastra duce lipsa de eficienta in manageriat, in administrarea banului, in capacitatea de a crea proiecte in accesarea fondurilor ce ne sunt de multa vreme puse la dispozitie...

Se pare ca ducem din plin lipsa de altceva...si ca traim vremuri sub semnul pacatului...

TEMPLU-N PRABUSIRE

TEMPLUL - sufletului nostru
- unui gand
- unei constiinte mult prea inalte
- comunitatii umane, vietii

si ce va ramane dupa el...un simplu nume...sau FIINTARE!

Sunt in miscare, pe strada pasind, obosit de prea multe ganduri fiind, ating o deosebita necunoscuta stare,
din mine pentru cateva momente, in lume jur imprejur o bucatica aruncata, smulsa din mine simt:

Furnicar azi la zenit batut de soare, pe-o traiectorie inselator aparent haotica,
vazand care incontro miscandu-ne fiecare, o tainica adiere a rupt purtand din noi o bucatica...am prins-o din toti pentr-o clipa-am gustat, un cheag de ganduri, vorbe si trairi, constiinta universala, din partea multora prea mare agitatie simtind, caci in aste vremuri criza-te coboara la nadir, m-am tulburat...pe loc am regurgitat = in templul de astazi al comunitatii umane!

O parte a fetei fiindu-i azi dimineata minunat curatata, pe-o raza spalata de ploaie-a primit de la soare un nou sarut de-ndata, nici el mai prejos nu se lasa si raspunde...albastrului acum senin, cu-n proaspat al ierbii crud, buze verzi spre soare-naltand,
iara noi ce facem? azi nu ne multumim a-l calca doar in picioare, casa a noastra flegmuita-n fiecare zi cu gunoaie, i-am devenit eczeme cu buna stiinta lipsiti fiind de propria-i constiinta, fost paradis acum aflat in destramare, totul tinde iar sa se manjeasca mai mult ca nicicand = in templul vietii - albastru pamant!

Pneuma ce toate animi, a omului mai putin proprie constiinta, alegerea neintinandu-i-o,
in suflet, cuget si in gand, doresti in el mereu sa te-activezi, insa doar potrivit a lui dorinta,
tu sufli in continuare viata pe pamant, copilului tau viata inspirindu-i-o,
il cureti, il lumini, a simti tainica adiere purtand a ta prezenta,
cu toate ca-n mai totdeauna te vede si-ntelege, far' a te impune el mai mereu altceva alege - departe de tine iluzii desarte, = din templul constiintei tale mult prea inalte, pentru vesnicie, incepand de aici alege a se retrage!

Pasesc in continuare, ma retrag in mine-ntreg,
cu mult insa mai odihnit, ma bucur ca sunt in miscare,
ca-mi aud pasii, in vacarmul ce ma-nconjoara, sub albastrul cerului senin,
in templul sufletului meu, doresc a te purta mereu, constiinta mult prea-nalta,
de ale tale manifestari in continuare am sa ma minun,
templu noilor ganduri pregatit mereu s-astern!